StiriZiare.ro

Urgia care s-a abătut peste o parte din țară a lăsat în urmă dezastru. Conform bilanțului transmis, duminică, de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, 28 de localități, din județele Argeș, Bacău, Galați, Iași…

citeste mai mult …

Țara din Europa care în ultimele luni s-a evidențiat ca lider la nivel mondial după ce a cumpărat cel mai mult aur. În acest moment, statul european are de trei ori și jumătate mai multe tone decât țara noastră.

La începutul acestui an, Turcia uimea lumea prin achiziția unor cantități uriașe de aur. Banca Centrală de la Ankara a cumpărat nu mai puțin de 23 de tone de aur în luna ianuarie, fiind cel mai mare cumpărător de metal prețios din întreaga lume în prima lună a acestui an. Rezervele sale totale sunt de peste cinci ori mai mari decât ale României. Citește mai mult pe fanatik.ro

Articol susținut de fanatik.ro

citeste mai mult …

În general, noul președinte al PNL e prezentat fie în alb, drept „singurul capabil să conducă țara”, fie în negru, drept un politician mediocru, în poziție de drepți. O încercare de a-l vedea cu bune și rele e un exercițiu care ne scoate pe toți din zona de confort. 

Am citit „În slujba țării”, ca să nu fie nevoie să o faci tu. Și nu, chiar nu e cazul să vă pierdeți câteva ore din viață cu o înșiruire de platitudini idilice, pășuniste. 

Asta a adunat Ciucă în scurtele sale „memorii” despre care cred că există o certitudine și două posibilități: sunt atât de prost, plat și clișeistic scrise, încât chiar cred că au fost scrise de mânuța generalului, dacă nu cumva a angajat cel mai prost ghostwriter din lume.

„Bunelul” care nu s-a maturizat

Ciucă, 57 de ani, zis și „Bunelul” de către cele două nepoate, e doar un copil rătăcit într-un trup de general rotofei, în rezervă. E o idee care apare repetitiv, expusă măiestru astfel: „Dacă aș fi fost nemuritor, aș fi spus că, prin mine, vorba poetului, veșnicia s-a născut la sat. Mă mulțumesc doar să spun că ceva din mine nu s-a schimbat, odată cu vremurile și cu străinătățile, copilul care am fost și copilul din mine se zbenguie veseli în curtea noii noastre case din Balotești”.

E doar o mostră de scriitură ciucaneză. Dar nu trebuie să fim foarte răi: nu e ceva total deplasat, ci e pur și simplu nivelul intelectual și scriitoricesc al copilului lăuntric Ciucă, care nu a mai crescut mare, odată cu generalul liberal.

Dacă faci comparația cu generații NATO, te ia cu leșin

Pe unii aflați la un nivel similar al lecturilor, i-ar putea înduioșa. Dacă te gândești, însă, la cărțile sau analizele unor mari generali ai armatelor moderne din NATO, ba chiar și de prin Ucraina, te ia cu leșin.

Copilăria lui „Nicușor” Ciucă se desfășoară în Oltenia, crescut de bunici. „Băiețelul care eram, în vârstă de nici trei ani, aleargă desculț prin via bunicii. Și așa începe povestea vieții mele”. S-a râs mult de asta: că viața lui Ciucă începe la trei ani. E însă doar o altă mostră a teribilei scriituri ciucaneze.

Cronica vieții lui Ciucă e de o platitudine pe care creierul îți patinează ușor. Amintirile din copilărie se învârt în jurul mâncării, băuturii și tradițiilor de la sat. Prima lui amintire e podgoria bunicii. De aici până la zaibăr, „ananas”, „căpșunică”, țuică nu e decât un pas.

Mesaje pentru publicul conservator

Sunt platitudini enorme, învelite artificial cu iscusința unei compuneri școlare, în câteva constante obsesive, care să ia ochii unui public conservator: familia, tradiția, credința, patria.

O scurtă fugă de acasă, care a durat câteva sute de metri, de frică că l-a lăsat bunică-sa singur în casă, este descris drept un episod cu valențe mistice. Prima rană de război a copilului Ciucă a fost pocnitoarea cu carbid, care i-a proiectat o conservă în față și i-a spart arcada.

Nu mă laud, dar până și eu am fugit la vreo 4-5 ani pe fereastră, coborând pe o țeavă de gaze, de la etajul 1 al blocului unde locuiam, ca să-i caut pe ai mei, care se duseseră la coadă, la aprozar. Mi-am spart și capul în lupte cu pietre, în spatele blocului. Probabil că ar trebui să scriu vreun „Cireșarii”, ediția „la bloc”.

Problema cu memoriile lui Ciucă nu e neapărat că sunt banale. Dar omul nu intră în detalii, nu vrea sau nu poate să extragă extraordinarul din ele. 

Discotecă aprobată de Biblie

În schimb, alunecă în panseuri ridicole: „Pe vremea aceea, discotecile nu se deschideau târziu, în noapte, ca azi, încât și cei ca mine, chemați de trâmbița stingerii, aveau timp să se bucure. Cum zice Ecleziastul: Pentru toate există o vreme; și orice lucru de sub cer are timpul lui”.

Până și menționarea discotecii e spălată cu un pic de Biblie. Nimic contondent, nimic ieșit din comun, nimic controversat în trăirile lui Ciucă, omul. Despre perechea vieții sale, doamna Maria Cristina, cu care s-a însurat la 21 de ani, nu aflăm decât cum s-au îndrăgostit prin ochiurile gardului care le despărțea liceele, la Craiova. Au ieșit la o prăji’, apoi au început să-și facă de cap serios: au ieșit și la cafea.

Despre zilele Revoluției din 1989, nu aflăm decât că Ciucă tăia porcul la bunici (din nou, mâncare, tradiție). Și că el și camarazii din batalionul de cercetași de la Craiova „încercam să nu cădem victime ale zvonurilor care mai de care mai alarmiste ale luptei cu teroriști pe care nimeni n-a reușit să-i identifice”.

Ciucă își trece riguros în revistă cariera militară, începută de jos și ajunsă până la vârful Armatei române. Episodul din Irak, de la Nassiriya, se întinde pe vreo patru pagini, dar nu conține vreo urmă de eroism.

***

Totuși, nu e corect să credem că Ciucă e un neica nimeni. O fi avut noroc în viață, o fi fost propulsat în Armată și în politică așa cum i s-a suflat și în pulpana de la Nassiriya. Dar, Ciucă e un militar care a pornit de jos, a trecut prin toate nivelurile de comandă și mai ales prin testele de luptă reale ale marilor teatre de operații ale lumii: de la Angola la Kosovo, de la Afganistan la Irak.

Da, Ciucă nu e Rambo și nici nu pretinde că e

Ciucă e un exponent al noii generații de militari români care s-au rupt de moștenirea sovietică și au pășit către NATO și SUA, nu către Moscova. Nu e singurul. A trăit epopeea ascensiunii României către NATO și nu a făcut-o din fotoliu, de acasă, ci din cazarmă și din teren. 

Că nu a fost un erou? Că nu e Rambo? Că niște oameni se folosesc de imaginea carierei sale de militar și lui poate îi place, poate profită oportunist? Cine-ar fi crezut?

Într-o armată din care zeci de ani au curs tablele și au sărit șuruburile, dar care a fost mereu acolo unde a contat pentru aliații SUA și NATO, Nicolae Ciucă a fost totuși un vârf de reprezentare pe plan extern, la „război”. 

El a măsura României militare

E mult, e puțin, e trist sau ironic? Oare avem vreun general contemporan care a reușit mai multe? Atât s-a putut. Ciucă dă, de fapt, măsura României.

Faptul că a ales să se pensioneze în politică, unde e la fel de îndoielnic ca și în postura de scriitor, iar acum se visează „președinte muncitor” la Cotroceni, e o altă discuție. E o ipostază care, la fel ca și fragmentul din carte dedicat programului său politic, pare scrisă de altcineva.

citeste mai mult …

Băncile din Suedia – țară renumită ca fiind prima societate aproape fără numerar din lume – au încetat în bună măsură să ofere servicii de numerar companiilor. Banca Națională suedeză– Riksbank – amenință băncile cu un proiect de reglementare pentru a asigura accesul firmelor la numerar.

Răspunzând unei anchete a Ministerului de Finanțe al Suediei privind preferința pentru numerar, Banca centrală a Suediei afirmă: „Este necesară o reglementare pentru a se asigura că operatorii, care sunt obligați din punct de vedere legal să accepte numerar, au acces la servicii funcționale pentru încasările zilnice”. În prezent, aceste servicii sunt oferite aproape exclusiv de compania Loomis AB în întregime pe baza unor contracte comerciale.

În opinia Riksbank, băncile trebuie să-și asume o responsabilitate mai mare pentru a asigura accesul pe termen lung la servicii și să ofere sprijin în cazul unei defecțiuni a sistemelor de plăți digitale. Există deja o cerință legală pentru unele bănci de a se asigura că companiile și autoritățile publice pot depune încasări în numerar „zilnic și într-o măsură adecvată”. Potrivit Riksbank, cerința trebuie înăsprită și clarificată, deoarece serviciile oferite de bănci sunt „inadecvate”.

Riksbank ar dori să vadă măsuri urgente luate de bănci pentru a asigura accesul la numerar, spunând că acest serviciu „s-a deteriorat semnificativ” pe măsură ce tot mai multe bănci și-au închis serviciile cu numerar.

„Măsurile pe care le propunem în comunicarea noastră scrisă sunt necesare pentru a permite persoanelor care au nevoie să utilizeze numerar să facă acest lucru”, spune Christina Wejshammar, șefa departamentului de plăți la Riksbank. „Multe afaceri continuă să accepte numerar, dar fără aceste servicii nu ar putea face acest lucru în practică. În plus, dacă există noi obligații de acceptare a numerarului pentru operatorii care vând bunuri esențiale, serviciile de încasări zilnice și de numerar vor trebui menținute în toată țara. În acest fel, băncile contribuie la un circuit al numerarului care să funcționeze în condiții normale chiar și în situații de criză.

Isărescu: Ajung în Suedia și întreb cum e cu cashless society. Îmi zice: «Nu mai e! Au lăsat-o mai moale. Au milioane de pensionari care vor să plătească cu numerar»

Guvernatorul BNR explica acum câțiva ani că în cultura în care am fost formați, ne place să simțim fizic banii în buzunar, funcția de tezaurizare fiind la mare cinste printre noi. Mai recent, Isărescu a vorbit de exemplul Suediei, promotoare a societății fără numerar.

„Am auzit că dispar banii fizici. Când Banca Suediei, cea mai veche bancă centrală, a sărbătorit 300 de ani, spuneau înainte că Suedia va deveni prima țară cashless society (n.red. societate fără numerar). Ajung acolo și întreb cum e cu cashless society. Îmi zice: «Nu mai e!» Au lăsat-o mai moale. Mi-au zis că au vreo 2 milioane de pensionari care nu vor, care vor să plătească în continuare cu numerar”, a declarat Mugur Isărescu. „Astea sunt bau-bau-ri, iar madame Lagarde a spus foarte clar că o bună parte din populație preferă plățile în bancnote, a mai spus guvernatorul BNR.

citeste mai mult …

Organizația care a convins Curtea Supremă a Statelor Unite să interzică folosirea rasei drept criteriu de admitere în universitățile americane încearcă să obțină extinderea măsurii pentru a acoperi și instituțiile militare de învățământ superior, relatează Reuters.

Procesul împotriva Academiei Navale din Annapolis, statul Maryland, urmează să înceapă luni. El a fost intentat de Studenți pentru Admiteri Corecte (SFFA), o organizație fondată de Edward Blum, un activist conservator cunoscut pentru campaniile sale împotriva acestor politici cunoscute în SUA sub denumirea de „Affirmative Action” („discriminare pozitivă”).

Organizația sa dorește să obțină extinderea deciziei Curții Supreme de la Washington, care în luna iunie a hotărât cu o majoritate de 6-3 că astfel de practici contravin Constituției americane.

Multe universități „au considerat, în mod eronat, că la baza identității unei persoane nu stau testele sale, competențele pe care le-a dobândit sau lecțiile pe care le-a învățat, ci culoarea pielii sale. Istoria noastră constituțională nu tolerează acest lucru”, a scris judecătorul-șef John Roberts în numele majorității.

Votul a fost pe linii ideologice, toți cei 6 judecători conservatori votând pentru abrogarea acestor politici, în timp ce cei 3 progresiști s-au pronunțat împotrivă.

Hotărârea a invalidat practic politicile folosite de Universitatea Harvard și Universitatea Carolinei de Nord, pe care SFFA le-a acuzat în justiție de discriminare.

„Discriminarea pozitivă”, din nou în lumina reflectoarelor înaintea alegerilor din SUA

Însă hotărârea judecătorilor constituționali americani nu a abordat problema includerii rasei ca criteriu de admitere la academiile militare, judecătorul John Roberts afirmând că acestea „pot avea interese distincte”.

Organizația lui Blum argumentează că decizia Curții Supreme ar trebui extinsă și pentru a include academiile militare, acuzând că politicile de tip „Affirmative Action” încalcă al Cincilea Amendament al Constituției SUA, care garantează protecția egală sub lege.

SFFA a intentat două acțiuni în justiție, cea care se deschide luni împotriva Academiei Navale a SUA, și una separată în statul New York împotriva Academiei Militare West Point.

Administrația democrată a președintelui Joe Biden a argumentat că forțele armate ale SUA au un interes legitim în a ține cont de rasă la admiterea în academiile militare pentru a cultiva o generație viitoare de ofițeri care să conducă trupe din ce în ce mai diverse în ceea ce privește etnia și rasa.

Procesul care vizează Academia Navală va fi unul fără jurați, el fiind prezidat de un judecător care a servit timp de peste două decenii în forțele de rezervă ale armatei SUA și în Garda Națională din Maryland.

La o audiere preliminară din luna decembrie a anului trecut el a respins solicitarea SFFA de a interzice Academiei Navale să țină cont de rasă în procesul său de selecție a candidaților.

citeste mai mult …

UEFA i-a trimis o scrisoare Lisei Nandy, secretar de stat pentru sport în guvernul britanic, pentru a avertiza că implicarea politicului în fotbal ar însemna automat suspendarea naționalelor și echipelor de club engleze din toate competițiile. 

Citește mai mult pe GOLAZO.ro

foto: Imago

citeste mai mult …

The UNFINISHED 2024 festival transforms an urban oasis in the heart of Bucharest into a space dedicated to ideas, creativity and reconnection, both with oneself and with others. From September 27-29, 3,141 selected people will attend the festival, where they will have the opportunity to participate in interdisciplinary conversations and social experiments, engage in workshops, performances, and wellbeing sessions, and explore immersive installations and spaces.

From discussions on artificial intelligence, urbanism, leadership, and poetry to the challenging ice baths offered by Tiberiu Ușeriu, and sound healing sessions with Awa Ly, the festival explores the connection between theory and practice. It is an invitation to transform from mere recipients of information into active creators of our own learning process. The only way to access the community and participate in the three days of the festival is by completing an application: apply.unfinished.ro, open until September 22, followed by a selection process conducted by the event organizers.

Cristian Movilă, the founder of UNFINISHED, and Capucine Gros, the festival’s artistic director, shared their vision of the role the festival plays in supporting interdisciplinary collaboration. In an interview, they discussed the challenges and achievements faced in organizing such a large-scale event, highlighting UNFINISHED’s essential role as a space for connection and inspiration.

What is UNFINISHED, what is the story behind this festival?

Cristian Movilă: UNFINISHED is a dream come true. It all started with a simple question: How can we recognize the value others bring to our lives? How can we see beyond specialization, beyond the idea of „this is my field, this is all I know”? How can someone completely different from me, with a contrasting background, lifestyle, and values, help me become a better person and evolve?

I also felt that the dialogue between different fields – art, technology, science, journalism, and so on – was either too fragmented or entirely absent. So, in 2016, I said: „Let’s create a space where people aren’t just consumers of ideas, but active creators, where they get involved, get their hands dirty, and experiment!” That’s how UNFINISHED was born. It’s a place where people come to ask questions, step out of their comfort zones, and reconnect with themselves and each other. And that’s the magic of it – everything is constantly evolving, nothing is ever finished. There’s always room for more.

Capucine Gros: I personally was not here the year UNFINISHED started (I joined in the second edition in 2017) but I believe that the reasons I fell in love with UNFINISHED are the very reasons why it started: because some really important bridges were missing between people of different backgrounds. Back in 2016, EIDOS Foundation was already hosting World Press Photo for a while, but I understand that Cristian felt quite frustrated by the fact that a photography exhibition, even if it was about everything urgent happening in the world right now, mostly attracted photography-related people. Non-photo people felt like it was „not for them”. So he had this idea of widening his public by adding speakers and talks from different disciplines, in order to engage with totally different people, and this is really how UNFINISHED came to life. 

„Eventually, in the third edition, UNFINISHED totally separated from World Press Photo and became its own event completely focused on multidisciplinarity. And it’s still happening today because we’re still missing these bridges!”

Life in 2024 is still forcing us to „choose” and to „specialize” and our lifestyles and consumption patterns are still entrenching us in echo chambers and polarized bubbles so we desperately need more occasions to pop our heads above our trenches and learn from others doing something totally different from us, in a safe, creative and positive environment. That’s what UNFINISHED provides. 

An extended family reunion

How has the UNFINISHED community evolved over the editions of the festival, and what challenges have you faced in this development process? What lessons have been learned from these experiences?

Cristian Movilă: It’s incredible to see how this community has transformed. In the early years, it was hard to explain what we were trying to do. „Is it a festival? A conference? A workshop? And what do you mean it doesn’t cost money, but time?” – people didn’t get it. But we kept going, and now, with each edition, I feel like UNFINISHED is a reunion of a large, extended family. People come year after year from all over the world, bringing their friends, their ideas, and actively contributing. During the two pandemic years, when we temporarily moved online, our community expanded globally. We now have members from Brazil, Nigeria, Finland, and many other countries, and we’re grateful for the trust each member places in us.

It’s been, and still is, a tough journey –limited resources, complex organizing spaces – but we’ve learned a lot. Flexibility, adaptability, and most importantly, the understanding that there’s nothing more valuable than the power of community. When people allow themselves to be vulnerable, incredible connections are made.

Capucine Gros: Even if each year we tackle specific individual challenges that vary according to our lineup (anything from urban design, education and tech to mental health, bread-making and gender rights), the biggest single challenge we address is this simple, never-ending question of coexistence. How can totally different people come together across their differences and make their community stronger and more encompassing? Since we believe that curiosity is the simplest and most genuine „solution” to this challenge, a lot of UNFINISHED is designed to spark, nourish and encourage curiosity. There are therefore many overarching ideas that we often address across a variety of topics and disciplines (like open-mindedness, willingness to take risks, reenchantment with the unknown etc.) as well as very urgent and specific subjects (sustainability, politics, global events etc.).

In the end what’s truly remarkable at UNFINISHED is the combination of all these ideas, subjects and people in a single place. Each challenge or subject is not necessarily extraordinary on its own, but their overlap is. Such things are normally discussed separately, in vacuums. We discuss sustainability at sustainability conferences. Politics at political events. We use the power of music at music festivals, but we forget about its power to bring people together in other events. Etc, etc. But we believe urgent subjects and issues concern everyone and that in real life everything is connected. This is what we try to achieve at UNFINISHED and, time and time again, we’ve seen that these crossovers are indeed where the real changes happen.

„Some speakers go to the biggest conferences and events worldwide (for which attendees sometimes pay a fortune to attend) and still, they say UNFINISHED is the best crowd. As a result, they recommend us to others, they become our best ambassadors, they want to return, they want to build relationships for the long-term. They want to test new things at UNFINISHED. They want to create something special for us.”

Who is the ideal participant for UNFINISHED?

Capucine Gros: Curious and open-minded. It doesn’t matter their age, profession, political orientation, or anything at all really, as long as they’re curious and they care for the world and/or others beyond themselves. These are the traits we look for in the applications. There is no right or wrong answer in the application. We are really looking for those who are stepping outside the line.

What renowned international personalities have participated in previous editions of the festival, and how has their presence influenced the evolution and visibility of this event?

Cristian Movilă: I’ve been fortunate to attract people with radical visions. Since 2016, UNFINISHED has hosted over 250 guests, including Pixar co-founder Alvy Ray Smith, Louis Vuitton’s artistic director for menswear Virgil Abloh, award-winning artist Marina Abramović, the digital strategist from the Obama administration, musician Nicolas Jaar, and Esther Perel, the renowned couples therapist.

And it’s not just about their presence; it’s about what they leave behind. Each guest has helped us create memorable moments, offering that balance between a well-organized event and serendipity, making UNFINISHED what it is today.

Real connection

How do you manage to create a distinct and interactive atmosphere that encourages collaboration and open dialogue among participants, artists, and guests? What makes UNFINISHED a different event?

Cristian Movilă: It’s all about connection and being present. We create a bubble of time and space where people are truly there. For example, this year, House of Ideas (Casa Universitarilor) has no signal – it’s a No-Phone Zone. This allows you to talk to someone without any distractions, to listen to yourself, to read freely, to just be, and then, when you leave, to share your ideas with others.

The atmosphere builds gradually – UNFINISHED is something you experience, not just attend. From the way we arrange the chairs to how we share meals together and how the guests interact – it’s all about genuine, not superficial, connection. The atmosphere is about vulnerability, those moments when someone opens up and the others receive that gesture with respect and openness. That’s the force that unites us.

Capucine Gros: A few years ago we articulated this manifesto which outlines our values in the most synthesized way and guides many of our decisions. Leaving content and participants aside (since we already talked above about how our multidisciplinarity of both people and content really sets us apart from other events), we are also uniquely multidisciplinary in our programming, as we mix and invent formats like nowhere else, proposing everything from classical talks, workshops, concerts and DJ sessions to very experimental things like walking workshops, tasting experiences, crossed conversations, multisensory presentations, bootcamp mornings, singing circles, fire ceremonies… just to name a few! 

As our manifesto states, we also try to be intentional about everything.  Food, for example, is often meaningless at other events while so important at UNFINISHED, since the entire community comes together to break bread. Our physical space, also, is approached with a very long-term, ecosystem mindset, as we work year-round to regenerate this long-neglected garden year by year, in a collaboration with the University of Bucharest. Finally, we try very hard to find just the right balance between planning and serendipity.

„We try to provide a lot of content, experiences and inspiration but we also want to leave room for participants themselves to bring something to the table and co-create UNFINISHED. So far, they’ve never disappointed us!”

What is the theme of this year’s edition and how does it reflect the central message you want to convey?

Cristian Movilă: This year, we’re talking about PRAXIS. Finally, it’s not just about theory – we’re moving to action. For too long, we’ve passively consumed information without doing anything with it. We want people to leave UNFINISHED with more than just cool new ideas – we want them to know how to turn those ideas into something concrete. PRAXIS is about getting hands-on, about applying what we learn. It’s time to take responsibility and ask ourselves, „What are we actually going to do with everything we know?”.

Guests with different perspectives

Who is coming to UNFINISHED 2024?

Cristian Movilă: People from all over the world and from completely different fields are coming. It’s essential for us to find as diverse perspectives as possible and different lenses through which to view ourselves and others. This holistic view of the festival’s themes generates dialogue, and from that dialogue often come extraordinary ideas.

This year is no different. We have guests with different perspectives, including pianist Faraj Suleiman, poet Ben Okri, who is traveling from the UK to Romania by train, Slowness platform founder Peter Conrad, Sanda Weigl artist, Barbara Soalheiro, the founder of MESA, the film-maker and futurist Jason Silva and multi-sensory artist Grace Boyle.

We’ll have conversations, installations, performances, wellness and tasting sessions, and some really cool experiences. Tibi Ușeriu will lead some ice bath sessions, bread sommelier Lara Schütz will host bread tastings, Nicolas Triboi will map the garden of Casa Universitarilor, recording every tree, plant, and insect in this incredible green space, there will be sound and vibration healing sessions, a tea ceremony, circle singing workshops, and much more.

What do we hope people take away from UNFINISHED after three days?

Capucine Gros: Everything and anything from practical tips and everyday advice (from relationships to work or from nutrition to democracy) to life-changing experiences. Participants have written to us with personal stories of how they made major life decisions after UNFINISHED, like moving, changing careers or pursuing childhood dreams.

People write to us sharing projects and companies that they decided to start during UNFINISHED, or that they’ve created with someone they met at UNFINISHED! We hope that UNFINISHED is like a perfect trip: you go with some ideas about what it will bring you, but mostly with an open heart and mind, and you return thinking something impalpable in you changed and thank goodness you took a leap of faith and went.

„UNFINISHED therefore only has people who really, really want to be there and want to make the most out of it. And this is really felt throughout. Our speakers especially feel it. Every year, they tell us how impressed they are with our community and with the quality of questions and encounters they have.”

Tell us about a memorable moment from previous editions of the festival.

Cristian Movilă: There are so many memorable moments. Each edition brings small episodes or unforgettable moments. From the Taraf de Caliu concert that spilled out onto the street from Casa Radio to House of Ideas, with dozens of people dancing and singing, to the collective hug we shared in 2022, guided by Jurgis Didžiulis.

But one moment I’ll always remember is the opening dinner in 2019 when Manolo Lopez, one of the invited speakers, was so inspired by the way Gache’s team was preparing the meal that he jumped over the counter and started serving alongside the cooks and waiters. That’s what it’s all about – that moment when you feel you can forget who you are, what hat you’re wearing, and what you know, to let yourself be inspired by others and try something completely different.

More than a festival

What does UNFINISHED mean to you? How do you see the evolution of the festival in the coming years, and what initiatives do you have planned to address current challenges as well as to facilitate international and interdisciplinary collaborations?

Cristian Movilă: UNFINISHED is much more than a festival – it’s a community. And around it revolves a series of satellite projects that together form a micro-universe we call UNFINISHED Dreams. Our future plans are still innovative and focus on how completely different sectors can come together at the same table to generate connection and bring positive change to society. In particular, we want to build on initiatives like Unfinished Future – a think tank exploring the future of various fields, Unfinished Institute – which aims to bridge different educational specializations, and Unfinished Residency – a multidisciplinary residency in the heart of Bucharest.

Capucine Gros: Coming to UNFINISHED with my background as an artist, I see it as a chance, or platform, to explore and experiment on a larger and more collective level the ideas that I also explore in my own personal work. The overarching artistic mission is really the same: bridging gaps between people across culture, languages and space; and shifting our perception of „the other”. But with UNFINISHED we are doing this on a much larger level than I’ve ever been able to in my own work, reaching a larger and far more diverse audience than those we find in galleries and museums. It’s „real life everyone” but without prejudice (since our application process takes care of accepting only curious and open-minded people!) and that’s unique and beautiful. 

I really believe that the world needs more free, experimental „laboratories” like UNFINISHED, and as long as I can and/or as long as it’s needed, I feel I must keep it going. And on a very personal level, it truly helps me grow, year after year, not just from the experience and responsibility of organizing it and from the people who come (speakers, artists, musicians and participants alike) but also in this general spirit of constant reinvention and adaptation, which UNFINISHED demands constantly in order to stay alive and authentic.

About UNFINISHED

Held under the high patronage of the European Parliament, UNFINISHED is the first multidisciplinary festival in Romania and was created by the Eidos Foundation as an evolving experience. Since 2016, UNFINISHED has hosted over 250 guests, including Pixar co-founder Alvy Ray Smith, artistic director for the men’s line at Louis Vuitton Virgil Abloh, award-winning artist Marina Abramović, digital strategist during the Obama administration, musician Nicolas Jaar, and Esther Perel, the most well-known psychotherapist specializing in couple relationships.

Media partnership

citeste mai mult …