Partidele politice franceze se confruntă începând de luni cu sarcina dificilă de a forma un guvern, după ce al doilea tur de scrutin al alegerilor anticipate a produs un parlament fără o majoritate absolută, o alianță de stânga ocupând în mod neașteptat primul loc în fața taberei de centru a președintelui și în fața extremei drepte, care era inițial favorita alegerilor, scriu AFP, Reuters și Le Monde.
Rezultatele alegerilor de duminică din Franța, bazate pe previziunile sondajelor de opinie, au surprins Franța și întreaga lume, creditând Noul Front Popular (NFP), o alianță eterogenă a stângii, cu o victorie clară (cu 181 de locuri), deși una fără majoritatea absolută de 289 de locuri în parlament.
Scrutinul a reprezentat un eșec pentru Adunarea Națională (RN) partidul naționalist și eurosceptic al lui Marine Le Pen, care s-a clasat doar pe locul al treilea, cu 143 de locuri (alături de aliați), după ce toate sondajele sugerau că va câștiga.
Scrutinul este, de asemenea, o lovitură pentru președintele centrist Emmanuel Macron, care a convocat anticipatele după ce partidul său a fost învins în alegerile pentru Parlamentul European de luna trecută.
Premierul Gabriel Attal a anunțat deja că luni își va depune demisia, după ce alianța centristă Ensemble a adunat 166 de locuri, clasându-se pe locul al doilea în alegeri.
Dacă rezultatele sunt clare, ce urmează este mai incert.
Alegerile au generat practic un parlament împărțit în trei mari grupuri – stânga, centriștii și extrema dreaptă, cu platforme extrem de diferite și fără nicio tradiție de a lucra împreună.
Constituția spune că următoarele alegeri legislative mai pot fi organizate după un an, așa că partidele și președintele Macron trebuie să găsească o soluție pentru a guverna.
Ar putea urma săptămâni sau luni până la formarea unui nou guvern și oricum, este neclar deocamdată ce formă va avea și cum va funcționa, fără o majoritate stabilă.
Stânga, prima șansă
Stânga, care dorește să limiteze prețurile bunurilor esențiale precum carburanții și alimentele, să crească salariul minim la 1.600 de euro net pe lună, să majoreze salariile lucrătorilor din sectorul public, să anuleze creșterea vârstei de pensionare și să impună o taxă pe avere, a declarat imediat că dorește să guverneze.
„Voința poporului trebuie respectată cu strictețe, președintele trebuie să invite Noul Front Popular la guvernare”, a declarat liderul stângii radicale Jean-Luc Melenchon.
Constituția nu îl obligă pe Macron să solicite NFP să formeze un guvern, deși acesta ar fi pasul obișnuit, deoarece este cel mai mare grup din parlament.
Dar alianța incomodă a Noului Front Popular (NFP), alcătuită în grabă înainte de vot, este nu doar eterogenă, dar și departe de a obține majoritatea absolută.
O întrebare cheie este dacă această alianță, care reunește stânga extremă, Verzii și socialiștii, va rămâne unită și va conveni asupra cursului de urmat.
Aceste partide s-au criticat reciproc în trecut și au unele diferențe-cheie în ideologia și abordarea lor. Iar numele premierului este neclar, politicieni precum socialistul Raphael Glucksmann subliniind că Melenchon nu are cum să fie premierul susținut de această alianță.
Melenchon, liderul partidului stângii radicale Franța Nesupusă (LFI), a exclus o coaliție largă a partidelor de diferite orientări și a declarat că Macron are datoria de a cere alianței de stânga să guverneze.
Multe vor depinde de disponibilitatea LFI de a face compromisuri – și de răspunsul stângii moderate în cazul în care partidul lui Mélenchon refuză aceste compromisuri. LFI a declarat de mult timp că va intra la guvernare doar pentru a „pune în aplicare politicile noastre, și ale nimănui altcuiva”.
Din partea stângii mai moderate, Raphael Glucksmann, de la Partidul Socialist, i-a îndemnat pe partenerii săi de alianță să se comporte ca niște „adulți”.
„Suntem în frunte, dar suntem într-un parlament divizat”, a spus el. „Va trebui să vorbim, să discutăm, să ne angajăm în dialog”, a cerut el.
Ce va face Macron?
Grupul centrist „Ensemble” al lui Macron, a fost evident învins, deși în cele din urmă, nu așa de rău precum se așteptau mulți observatori. Alegătorii l-au pedepsit pe Macron și alianța sa de guvernare pentru criza costului vieții și pentru serviciile publice deficitare, dar și pentru imigrație și securitate.
Premierul Gabriel Attal a anunțat deja că luni își va depune demisia, deși ar putea rămâne interimar până la formarea unui nou guvern.
În anturajul lui Macron, nu a existat însă nicio indicație cu privire la următoarea sa mișcare.
„Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în această seară și în zilele următoare este: ce coaliție este capabilă să atingă cele 289 de locuri pentru a guverna?”, a declarat o persoană apropiată președintelui pentru Reuters.
Orice persoană aleasă de Macron pentru postul de prim-ministru va fi supusă unui vot de încredere în Adunarea Națională, care se va reuni pe 18 iulie. Asta înseamnă că președintele trebuie să numească o persoană acceptabilă pentru o majoritate a deputaților.
Unii din alianța sa, inclusiv fostul prim-ministru Edouard Philippe, au avut în vedere o alianță largă transpartinică, dar au spus că aceasta nu ar putea include partidul de extremă stânga LFI.
Dar experții spun că o coaliție majoritară, deși posibilă în principiu, ar fi greu de construit având în vedere pozițiile divergente ale partidelor cu privire la chestiuni precum impozitele, pensiile și investițiile ecologice. De asemenea, ar putea fi vulnerabilă la moțiunile de cenzură susținute atât de LFI, cât și de RN.
„Este o idee frumoasă pe hârtie, dar există un decalaj imens între ceea ce este posibil și ceea ce este realizabil în realitate”, a declarat Bertrand Mathieu, expert în drept constituțional la Universitatea Sorbona din Paris, citat de The Guardian. „Iar programul său ar putea prevedea doar un minim”, a spus el.
Ce se întâmplă în cazul în care nu există un acord
Attal a declarat înainte de alegeri că principalele partide de dreapta, de stânga și de centru ar putea forma alianțe ad hoc pentru a vota acte legislative individuale în noul parlament, mai degrabă decât să încerce să formeze un guvern de coaliție.
Nu este clar cum va funcționa acest sistem. De notat, de asemenea, că, spre deosebire de Germania și multe alte țări europene, Franța nu a avut niciodată un guvern de coaliție în istoria sa politică modernă.
varianta unui guvern minimal, eventual de tehnocrați, este și ea luată în calcul, deși și acesta va trebui susținut de parlament.
Dominique Reynié, un politolog francez, a explicat pentru The Guardian că un guvern minimalist nu ar fi un lucru rău, prezentându-l ca un „guvern al reparațiilor“ care ar putea stabiliza situația și ar încerca să „repare ceea ce nu funcționează” pentru o populație obosită de tulburările politice.
Însă alții au avertizat că RN și poate LFI, al lui Mélenchon, ar prezenta orice soluție provizorie drept un complot al elitelor politice de a-i respinge dela putere, ceea ce ar conduce la o campanie electorală prezidențială și mai distructivă în 2027.
Oricum, scenariile merg spre un viitor cu incertitudine politică și reforme încetinite. Într-un astfel de caz, Franța ar risca o paralizie politică, cu o legislație redusă sau inexistentă și un guvern interimar care să gestioneze treburile cotidiene de bază.
Până în prezent, Macron a exclus posibilitatea demisiei, dar ea ar putea deveni mai atractivă pentru el în cazul în alternativa ar fi paralizia politică, scrie Reuters. Nici parlamentul, nici guvernul nu pot forța însă un președinte să demisioneze.
Marine Le Pen vorbește despre o victorie amânată
Pentru extrema-dreaptă, acest rezultat este departe de săptămânile în care sondajele de opinie preconizau în mod constant o victorie confortabilă a RN.
Înfrângerea extremei-drepte a fost rezultatul unui așa-numit front republican între partidele de stânga și centru, care au retras zeci de candidați pentru a crea un vot unitar anti-RN în circumscripțiile din întreaga Franță.
Acesta a fost totuși un rezultat istoric pentru RN – cel mai mare scor obținut vreodată într-un scrutin parlamentar și o creștere față de cele 88 de locuri pe care le avea când parlamentul a fost dizolvat luna trecută. RN a devenit cel mai mare partid individual din parlamentul francez.
În prima sa reacție, liderul RN, Jordan Bardella, a numit cooperarea dintre forțele anti-RN o „alianță rușinoasă”, care va paraliza Franța.
Marine Le Pen, care va fi candidata partidului la alegerile prezidențiale din 2027, a declarat că scrutinul de duminică a semănat semințele pentru viitor.
„Victoria noastră a fost doar amânată”, a spus ea.
