Parlamentul European i-a identificat drept grup vulnerabil. Seceta, inundațiile, datoriile sunt o amenințare existențială pentru ei. Își sfătuiesc copiii să facă altă meserie, dar ei nu pot renunța la ea. Timp de mai multe luni, un reporter Snoop a luat parte la un proiect transfrontalier, în încercarea de a înțelege ce face viața agricultorilor imposibilă în 2024.
„În 2021, am avut calamitate 100% la porumb. Mergeam printre știuleții uscați de pe câmp și mă simțeam ca lovită de trăsnet. Îmi amintesc că mi-am pierdut respirația“, spune, pentru Snoop, Daniela Dărângă, o agricultoare care din anii ‘90 cultivă câmpurile din jurul orașului brăilean Ianca.
Au urmat nopți de insomnii și zile de plâns asiduu. „Cred că așa m-am eliberat“, spune femeia, care nu a căutat ajutor specializat în 2021.
Problemele au revenit în 2023. „Am avut un an de zbucium, cu durere și depresie. Am considerat că nu mai pot continua munca și i-am spus surorii mele să-mi lucreze ea pământul”, povestește Daniela, în parcarea benzinăriei devenite sediu central pentru fermierii protestatari de la Afumați, de la mijlocul lunii ianuarie 2024.
„Îmi e greu să renunț. Deși simt că nu mai pot să o duc mai departe, nici nu vreau să-mi las pământul. Cum aș putea să fac asta? M-am născut pe câmp. L-am muncit o viață întreagă, părinții mei la fel. Iar pământul îl simți, îl miroși, în adulmeci. E o legătură pe care nu o pot rupe”, spune femeia.
În schimb, femeia și-a ținut copiii departe de agricultură: „Am trei copii și le-am spus să nu-mi urmeze calea. Băiatul cel mare a vrut să dea la Agronomie. I-am interzis.“
Cazul Danielei nu este unul singular.
Ea și o parte a fermierilor europeni au fost identificați, într-un raport al Parlamentului European, drept grup vulnerabil. Problemele de sănătate mintală au venit din epuizare, singurătate, o luptă cu un mediu ostil.
Peste 50 de fermieri intervievați din 5 țări
2024 a debutat cu imaginea tractoarelor parcate pe străzile burgheze ale Barcelonei, a munților de bălegar din Bruxelles și a unui protest de-o lună cu mașini agricole și tiruri la porțile Bucureștiului.
Pe întreg continentul, fermierii s-au mobilizat în cele mai mari proteste de până acum. Între timp, și-au lăsat pancartele și vuvuzelele, mulțumindu-se, în schimb, cu promisiuni făcute de guvernele naționale ori concesii ale Comisiei Europene cu privire la măsurile de protecție ale mediului și biodiversității din Politica Agricolă Comună (PAC).
În România, fermierii protestatari, care au asediat timp de aproape o lună intrarea în București dinspre Moldova, au ajuns la un acord cu guvernanții pe 2 februarie. Înțelegerea a constant în înființarea unui comitet interministerial menit să „găsească cele mai bune soluții pentru revendicările protestatarilor”, așa cum a anunțat un comunicat al Guvernului.
S-a rezolvat criza din agricultură atât de simplu?
Timp de mai bine de jumătate de an, împreună cu o echipă transfrontalieră de jurnaliști a cărei muncă a fost susținută de un grant oferit de JournalismFund, am intervievat peste 50 de fermieri din România, Grecia, Spania, Cehia și Polonia, în încercarea de a înțelege ce face viața agricultorilor imposibilă în 2024.
O treime din fermierii europeni sunt români.
Pentru a înțelege cum se simte criza din agricultură pentru cât mai mulți dintre fermierii români, reporterul Snoop a intervievat, de-a lungul mai multor luni, fermieri mici, medii și mijlocii din Moldova. Regiunea este pe departe cea mai afectată de secetele repetate care au lovit agricultura românească după 2020.
Ce a rezultat este o investigație în două episoade. Prima parte se uită la protestele fermierilor și nemulțumirile care i-au scos în stradă pe marii agricultori ai țării, cei fără de care România nu ar fi unul dintre cei mai mari producători agricoli ai Uniunii Europene.
În schimb, al doilea episod abordează dificultățile fermierilor mici și mijlocii, cei care reprezintă majoritatea covârșitoare a celor 2,8 milioane de agricultori din România.
Citește toată investigația pe Snoop.ro
