În România nu există date despre sinucideri în funcție de profesie. Însă un studiu din județul Mureș arată că rata sinuciderilor din rural este dublă față de cea din urban. Site-ul de investigații Snoop a stat, luni de zile, de vorbă cu fermierii din micile exploatări agricole din mai multe zone ale țării.
„Am muncit o viață la CAP. Dar niciodată nu mi-a frânt inima cum mi-o frânge când o văd pe Anca cărând apă cu gălețile pentru a-și păstra culturile în viață”, povestește Elena Ursu, o bunică de 84 de ani din comuna Bogdănița, județul Vaslui. Anca, nepoata ei, are 29 de ani.
În 2019, tânara ieșită de curând de pe băncile Universității de Agronomie din Iași și-a ridicat trei sere în grădina bunicii cu bani dintr-un proiect de dezvoltare rurală, dar și cu ce economii strânsese împreună cu partenerul ei de viață – Silviu Fogoroș.
Astăzi, Anca conduce Ferma Ursu, unde lucrează împreună cu soțul, fratele și bunica ei de 84 de ani. Vara livrează buchete de legume în Bârlad. Iarna, tânara se transformă în spiridușul lui Moș Crăciun pentru copiii din cele șapte sate ale comunei Bogdănița.
Mulți au descurajat-o, în frunte cu bunica octogenară care astăzi muncește cot la cot cu cei mai tineri la Ferma Ursu.
„Ancăi i-a plăcut aici, mie nu. Eu eram sătulă de muncit pământul. I-am spus că e urâtă meseria asta. O împingeam să se facă învățătoare. Când ai grădină, nu ai nici odihnă, nici zi de sărbătoare. Dar nu m-a ascultat Anca“, mărturisește Elena Ursu.
„Eu sunt născută și crescută aici. M-am născut în camera în care dorm. Asta e legătura mea cu pământul“, spune Anca, tânăra fermieră din Bogdănița.
Ferma Ursu este o fermă familială, ca aproape toate celelalte din România. Țara noastră are al doilea cel mai mare procent de ferme familiale din UE, potrivit Eurostat.
Anca înfruntă un mediu diferit de cel experimentat de bunica Elena. „Am muncit o viață la CAP. La noi pe dealuri se creștea tutun. A fost greu, ore și ore de legat tutunul pe sfori. Dar niciodată nu mi-a frânt inima așa cum mi-o frânge când o văd pe Anca cărând apă cu gălețile toată ziua pentru a-și păstra culturile în viață”, mărturisește Elena Ursu.
Acesta este doar unul dintre cazurile documentate de site-ul independent Snoop.ro. În luni de zile petrecute lângă oamenii care lucrează pământul, au apărut la iveală probleme de regulă acoperite. Discuții despre depresie, deteriorarea relațiilor dintre părinții fără timp și copiii fără bucuria unei familii care să le dedice timp și o zbatere continuă, pe plan financiar, a micilor fermieri.
Cumplita perioadă februarie – iunie
Un fermier din același județ Vaslui recunoaște că s-a confruntat în ultimii ani cu depresia ca urmare a stresului profesional. În primăvara lui 2023, suprasolicitarea l-a adus în pragul de a contempla pensionarea din agricultură. „Eram sigur că voi renunța. A fost cel mai greu an pe care l-am avut de când am devenit fermier,” mărturisește Iordăchiță.
Pe fermier l-a împins la disperare o primăvară deosebit de friguroasă. Înghețul târziu de primăvară cauzează mai multe pierderi economice în agricultură decât orice alt fenomen extrem.
Cristian Iodăchiță începe munca în februarie, atunci însămânțează primele răsaduri de roșii, castraveți și ardei, ca să poată ieși pe piață până pe 15 iunie. Fermierul vasluian știe că trebuie să țină cu dinții de acest termen, pentru că asta îi dictează piața, dar și pentru că asta dictau termenii inițiali ai programului Tomata.
„E extrem de dificil să ai o afacere în legumicultură și copii mici”
„Cel mai mult stres e din 15 februarie până la 1 iunie. E perioada de răsaduri. Stăm și 13 ore pe zi printre plante. Fără mâncare. E un moment în care e greu de gestionat relațiile de familie. Mă ajută că acum sunt copiii mai mari. E extrem de dificil să ai o afacere în legumicultură și copii mici”, spune o altă fermieră, Mariana Florea.
În fiecare primăvară, când munca în fermă e cea mai grea, femeia slăbește până la zece kilograme. Restul anului se confruntă cu imunitate scăzută. „Răceam des în mijloc de vară. Apoi am decis să am grijă de mine în această perioadă de supraîncărcare emoțională și fizică. Am început să iau tot felul de suplimente”, povestește fermiera din Negrești.
Despre problemele evitate, de regulă, când discutăm despre agricultură, în investigația publicată pe Snoop.ro.
