Orice discuție serioasă despre decarbonizare, criza climatică și reducerea emisiilor globale de gaze cu efect de seră trebuie să pornească de la complexitatea problemei. Dincolo de ce se întâmplă în Europa, criza climatică are o dimensiune globală. În mod evident, ea nu este doar presantă, ci definitorie pentru viețile noastre.
Evenimentele meteorologice de natură extremă s-au înmulțit în ultimele decenii, iar intensitatea lor pare să fi crescut. În plus, se estimează că riscurile asociate dezastrelor naturale (canicule, secete, inundații, furtuni ș.a.m.d.) vor crește. În aceste condiții, viitorul umanității ar avea nevoie de o transformare epocală a infrastructurii și tehnologiilor energetice, dar și a percepției noastre asupra vieții pe Pământ.
Pe lângă costurile bănești ale tranziției, și cele politice au crescut, lucru evident din prăbușirea verzilor europeni în alegerile recente. Nesurprinzător, europenilor nu le place să li se spună ce mașini își pot cumpăra sau cum își pot încălzi locuințele. Câteva din politicile Green Deal au avut efecte negative pe costuri (tranziția verde este un șoc inflaționist), iar aici vorbim în special de creșterea prețurilor energetice, care au redus competitivitatea industriilor europene. UE a pierdut deja o parte semnificativă din cota sa internațională de export, în special în favoarea Chinei.
Citește continuarea pe Panorama.