Aseară s-a dezbătut mult în noapte despre Nicu Covaci. S-a cântat în draci Phoenix și la Canapele și aici cu Jaguarul, în față la Bibi. Nicu a rupt maul zilelor de la Vamă – 2 Mai. Plaja aici e dominată de comersanți cu 50 de lei șezlongul. Iar cine le strică afacerea își iau un șut în plex și e socotit “drogat”. Sunt drogați și bețivi și ce bine că e așa. Se trăiește cu capul în Mare și în nori. E un amestec din ce a fost și ce nu va mai fi. Se trăiește mitul Vamei – 2 Mai.
Aș începe cu Jaguarul pentru că a cântat Phoenix în timp ce vestea morții lui Nicu Covaci a bântuit lumea.
Iată-l aici într-un “cargo”, “In seara asta vreau sa beau”, “sparge paharul” pentru neființa lui Nicu Covaci.
Ce-i cu Nicu Covaci, vorbesc cu Vamaioții: “îl cântăm până când om muri și noi”
“Ne-a însoțit viața amărâtă pe care o duceam” (Gică), “Uite-l că trăiește, îl cântăm până când om muri și noi” (Mirel), “A fugit în Occident într-o boxă de muzică, noi ne-am retras în Vamă să-l auzim mai bine. Vin la Vamă din anii când Phonicșii au plecat, sunt tot aici de atunci.”(Constantin) “I-au zis că a făcut muzică cum vroia Ceaușescu, inspirată din folclor, dar ce știu idioții ce e muzica, ce știu cretinii cum era pe vremea lui Ceaușescu? Ascultați Vama, toți pierde vară ăștia cântă Phoenix, fie că e din Baniciu, fie că e din Nicu. Sunt prietenii noștri și nimeni niciodată nu înțelege prietenia.” (Marian)
Ăsta e mitul Covaci. Ăsta e mitul Vamă
Se întâmplă ceva miraculos la Vamă și 2 Mai. Deși, este clar că locurile astea sunt distruse de comersanți și obsesia lor de a câștiga, lumea vine ca un magnet. E atât de multă puștime aici! E atât de multă lume care a fost în Vama de altădată și vine țintă tot aici! E atât de multă lume care a visat o viață Vama și acum în sfârșit ating vama. Se dansează și se bea până-n zori. Mulți nici nu văd plaja treji sau pe zi, trăind ca licuricii, ca luceferii. Ei vor Vama s-o trăiască cum se trăiește în basme. Trăiesc mitul, nu trăiesc realitatea. Uite, e ca-n fresca asta de pe “La Frontiera”.
Dar simbolul acestui mit este cântecul. Sunt atâția cântăreți care au venit aici să cânte și să trăiască vama. Să fie în Mit. Uite-i pe câțiva. Într-un mit de nu e cântec nu e nimic.
Să privim în jur Comerț ș-un șut în coaste drogaților
Uite cum arată Vama, pe trezie. O invazie de comerț necontrolat. Un bazar nenorocit. Un joc cu focul (E Oțel aici, fachirul). O terapie.
Simbolul acestei lumi plină de hainie nu e doar prețul la mâncare ca-n București, iași, Cluj. Preț nemilos. N-ai bani n-ai ce căuta. Nu. Este gestul de ieri de pe plajă. Un vamaiot dormea printre umbrele. Uitat de noapte, adormit de dimineață. Proprietarul umbrelelor vine și-i trage un șut: Drogatule! Marș de aici! Omul era năuc. Dormise pe plajă probabil și acum, la ora 9-10, rămăsese uitat acolo, printre șezlongurile scumpe (50 de lei la închiriat). Cei care trăiesc mitul sunt dați afară cu un șut de către stăpânii banilor. Sunt vremuri sălbatice. Vrei mit? Du-te și trăiește-l, dar nu aici, unde se fac bani, frate! Omul lovit nu era drogat, era doar năuc. Era amețit de somnul liber de la Vamă. E război. La un restaurant tot un vamaiot ceruse o strachină cu apă pentru câinele lui. A fost dat afară cu urlete spre deranjul plătitorilor de 25 de lei porția de hamsie.
E-coli?
Se știe că igiena nu este cea mai bună în Vamă. Un mit tocmai de asta este mit că nu se construiește pe igienă exemplară. A veni la Vamă înseamnă a te lăsa Vămii, a avea grijă Vama de tine. Și Vama, acest capăt al lumii, te spală că are o mare generoasă. Și Vama are grijă de tine că are plaje unde poți dormi. Și Vama are încă tufișuri unde-ti poți deșerta mațele, are străzi unde poți voma. De asta e un mit. Vama acoperă aceste discrepanțe. Un mit conține și prima iubire și prima vomă. Și primul deșertat de mațe este mit. Pentru că toate astea sunt aventuri. Nivelul de e-coli din apa mării își duce viața cu mitul, declară DSP Constanța. Nu e nicio îngrijorare la Vamă. Sunt aici generații și nu toți se deșeartă în Marea Neagră. Uite-i pe corporatiști, uite-i pe bunici cu nepoți, uite-i pe cei care au vrut Vama de o viață și acum și-o permit. Uite-i pe puști liberi trăind visul Vămii dintotdeauna.
Și nu mai este decât noaptea bagabonțeala de altădată
Libertatea se ascunde, apare noaptea, când fiecare om care a supraviețuit zilei, o cuprinde și urlă: Vamă-libertate-vamă-libertate. O dată ce restul lumii doarme, cei câțiva și liberi își trăiesc beția, drogul, mitologia. Și bine fac, bine găsesc.
Repet: Niciun crocodil nu poate strica mitul Vămii Vechi. Asta e sigur
