Datele transmise miercuri de Institutul Național de Statistică confirmă: economia României a avut în trimestrul al doilea o creștere de 0,8%, una dintre cele mai mari din UE. Față de o medie de creștere a zonei Euro de numai 0,3%, ar trebui să ne simțim „tigrii Europei”. Doar că dacă intrăm în detalii, lucrurile arată cu totul altfel.
În semestrul I 2024, comparativ cu semestrul I 2023, Produsul intern brut s-a majorat cu 0,7%, mai arată Statistica. Cel mai probabil consumul (cu mențiunea că e mai mult consum bazat pe importuri, care umflă mușchii economici ai altor state) a fost motorul acestei creșteri.
De ce nu se simte creșterea, atâta câtă e?
Capitala, care generează peste un sfert din PIB-ul României crește într-un ritm diferit față de județe ca Tulcea sau Teleorman. Calculele Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză pentru acest an arată județele cu cea mai mică creștere a economiei sunt Dâmbovița, Olt și Maramureș, iar la polul opus (județe cu rate de creștere mare) sunt București, Brașov sau Constanța.
Anul trecut, Dâmboviţa, Covasna, Galaţi și Ialomiţa au avut o creștere economică de 0,1%, în vreme ce Cluj sau Timiș au crescut cu 4%.
În ciuda faptului că economia dă semne de îmbunătățire, cu șomaj la cote decente, investiții în accelerare, inflație în scădere, mulți români încă se simt pesimiști în ceea ce privește economia și finanțele personale. Și au și motive să fie așa.
Divergența dintre experiențele macro și micro
În timp ce economia crește la modul general, consumatorii se confruntă în continuare cu crize la nivel micro care le afectează semnificativ bugetele. Prețurile ridicate ale unor bunuri care contează în bugetul casei (alimente, facturi la utilități, îngrijirea copiilor sau educația), pun presiune pe finanțele gospodăriei, chiar dacă inflația raportată de Statistică e pe trend de scădere.
Distribuția neuniformă a câștigurilor
Inegalitatea economică e încă ridicată în România, ceea ce face ca indicatorul numit „creștere economică” devine mai puțin relevant ca măsură a bunăstării. Un indicator mai puțin fiabil al bunăstării pentru majoritatea românilor. Diferențe salariale mari, pensii speciale uriașe și pensii „obișnuite” de multe ori la limita subzistenței.
Limitări ale PIB-ului ca măsură
PIB-ul, indicatorul standard pentru creșterea economică, nu a fost conceput pentru a evalua bunăstarea. Măsoară doar dimensiunea economiei nu și nivelul ei de bunăstare. A te baza prea mult pe PIB ca indicator atotcuprinzător al dezvoltării poate induce în eroare.
În plus, dezvoltarea în România este mai lentă decât creșterea economică. În opinia actualului prim-viceguvernator al BNR Florin Georgescu, aceasta s-ar datora:
- Calității relativ slabe a creșterii (probleme structurale în economia reală, principala forţă de creare a PIB), și
- Deficiențelor în repartiția PIB, ca efect al indisciplinei financiare și ilegalităților din societate.
Economia românească este în echilibru la nivel macroeconomic, dar cu tensiuni la nivel microeconomic.
Aceste tensiuni au la bază portițele fiscale care pe unii îi avantajează iar pe alții îi dezavantajează, colectarea slabă a banilor la buget (sunt stresați cei disciplinaţi și care respectă legile, iar aceștia resimt în mică parte, creşterea economică, pentru că indisciplina altor persoane juridice şi fizice drenează o parte nejustificat de mare din valoarea adăugată obţinută în economie).
