Sfinx solitar, chinuit și controversat, actorul francez Alain Delon, care a murit duminică dimineață, a fost un mit al cinematografiei, a cărui frumusețe și magnetism i-au fascinat pe cei mai mari regizori, dar nu suficient pentru a-i potoli demonii, potrivit AFP.
A fost această dualitate de lumină și umbră pe care actorul a întruchipat-o de-a lungul vieții sale. Ea dezvăluie o personalitate care nu caută să fie iubită și care este amară și mizantropică.
Alain Delon are „o personalitate mai degrabă autodistructivă, în căutarea propriei identități”, după cum l-a descris regizorul Joseph Losey („Monsieur Klein”, 1976). „El este o tragedie”, scria regizorul într-o scrisoare către soția sa în 1976.
Delon a repetat că nu era un comediant, ci un actor. El își „trăia” rolurile. Și care nu visase niciodată să facă filme în adolescență.
Un Voyou ucigaș, cu ochi azurii în „Plein soleil” (1960), un asasin liniștit în „Le Samouraï” (1967), un mecanic alcoolic în „Notre histoire” (1984)… Chipul, privirea și limbajul trupului său și-au lăsat amprenta asupra filmului.
I-a captivat pe regizorii din Trente Glorieuses, în Franța și în Italia (Clément, Visconti, Antonioni, Melville, Losey etc.), cu excepția notabilă a Nouvelle Vague. „Ei nu m-au vrut”. A jucat, totuși, pentru Godard în… „Nouvelle vague”, în 1990.
Un singur César
Născut pe 8 noiembrie 1935 la Sceaux (Hauts-de-Seine), Alain Delon spune că a fost un copil nefericit, aruncat între două familii – părinții săi s-au despărțit și fiecare a început o nouă viață -. Destinat să devină ajutor de măcelar, a renunțat la tot și s-a înrolat la vârsta de 17 ani în trupele de marinari care activau în Indochina.
S-a întors la Paris la 20 de ani. A traficat la periferia legalității în Pigalle, dar frumusețea sa insolentă i-a deschis porțile cinematografiei. A debutat în 1957 în filmul lui Yves Allégret „Quand la femme s’en mêle”.
Relația pasională cu Romy Schneider
Un an mai târziu, o întâlnește pe Romy Schneider, deja o vedetă datorită filmului „Sissi”.
Au urmat cinci ani de relație pasională, furtunoasă și foarte mediatizată și o legătură indestructibilă între acești doi actori cu puțin talent pentru fericire.
Cariera sa a luat avânt
A realizat mai multe capodopere și succese populare: „Plein soleil” și „Paris brûle-t-il? (René Clément), «Rocco et ses frères», «Le Guépard» (Luchino Visconti), «L’Eclipse» (Michelangelo Antonioni), «Le Samouraï», «Le Cercle rouge», «Un flic» (Jean-Pierre Melville), «La Piscine», «Borsalino» (Jacques Deray)…
În ciuda celor peste o sută de filme, multe dintre ele legendare, a câștigat un singur César (în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier) și a primit un Palme d’Or onorific la Cannes în 2019 pentru întreaga sa carieră.
Câteva săptămâni mai târziu, a suferit un accident vascular cerebral din care s-a recuperat cu și mai mare dificultate, deoarece avea să sufere și de limfom.
Actorul nu mai făcuse niciun film de ani de zile: „Regizorii cu care aș putea filma sunt morți”, a declarat el pentru Le Monde în 2018. Dar i-ar fi plăcut, „înainte de a muri, să facă un film regizat de o femeie”.
Feministele americane au protestat puternic la omagiul adus la Cannes actorului francez, care a fost descris drept „rasist, homofob și misogin”.
„Nu îi vom da Premiul Nobel pentru Pace lui Alain Delon, îi vom da Palme d’Or pentru cariera sa de actor”, a replicat delegatul general al Festivalului, Thierry Frémaux.
Legături periculoase și certuri de familie
Trebuie spus că bărbatul a avut întotdeauna talentul de a stârni controverse: declarații directe despre femei sau despre lumea de astăzi (pe care le „vomită”), simpatii deschise pentru extrema dreaptă (în contradicție cu lumea filmului) și acest obicei bizar de a vorbi despre sine la persoana a treia.
Ca să nu mai vorbim de legăturile sale periculoase, la un moment dat, cu o serie de gangsteri. „Am avut multe de-a face cu crima organizată, am atins-o chiar cu vârful degetelor”, mărturisea el în 2021.
În 1968, fostul său confident Stevan Markovic a fost găsit ucis într-o pădure, actorul a fost interogat și povestea s-a transformat într-o anchetă penală
Femeile care l-au influențat
Delon a declarat că „motivația de a fi ceea ce a fost” i-a venit de la femei: Romy Schneider; Nathalie Delon, căsătorită în 1964 – singura sa căsătorie – și mama fiului său Anthony; Mireille Darc, partenera sa timp de 15 ani; și olandeza Rosalie Van Breemen, cu care i-a avut pe Anouchka și Alain-Fabien.
Iubitor de artă și colecționar (de tablouri, vinuri, arme etc.), a fost, de asemenea, un mare admirator al generalului de Gaulle și a cumpărat la licitație manuscrisul original al Appel du 18 juin, ca dar pentru țara sa.
Ultimii ani ai vieții sale, în care s-a retras în proprietatea sa din Douchy (Loiret), au ținut de asemenea prima pagină a ziarelor.
În vara anului 2023, copiii săi au acuzat-o de abuz de slăbiciune pe doamna sa de companie Hiromi Rollin, care se pretindea a fi partenera sa de lungă durată, și au evacuat-o din Douchy.
Apoi, prin intermediul mass-media și în instanță, s-au certat cu privire la starea de sănătate a tatălui lor, care a fost în cele din urmă plasat sub tutelă consolidată în aprilie 2024.
„Un erou trebuie să știe întotdeauna cum să moară”, a declarat actorul pentru Le Monde în 2018. „Mi-a plăcut să mor pentru că este o oprire completă”.
