Filosoful Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, publică în HotNews reacția sa la decizia Consiliului Concurenței de a amenda cu 1,2 milioane de euro mai multe edituri din România. Pentru Humanitas, amenda a fost de 400.000 de euro, „o lovitură mortală”. El spune că piața de carte din România este cea mai modestă din întreaga Europă, iar România, în ciuda sloganului „România educată” pentru care l-a votat pe Klaus Iohannis, este cea mai needucată țară din UE.
„S-ar putea ca amenda globală de circa 1,2 milioane de euro dată sistemului de carte de la noi să pună la pământ „o industrie” care, oricum – într-o țară în care 42% dintre români sunt analfabeți funcțional, iar 11 milioane (peste 55% din populația țării) nu au citit nici măcar o carte în ultimul an – se târa din greu. Acesta să fie oare rostul pe lume al unei instituții al cărei scop e să vegheze la echilibrul variilor piețe ce alcătuiesc economia țării?”, afirmă Liiceanu
Filosoful publică integral în HotNews punctul de vedere susținut în fața membrilor Consiliului Concurenței la audierile premergătoare deciziei finale în cazul investigației care a vizat mai multe edituri și librării din România.
Liiceanu își publică „discursul despre amendă”, pe care îl începe cu o anecdotă despre filosoful Constantin Noica. „Așadar, oricum va fi, va fi bine”, spunea Noica, cândva la începutul anilor ’80, în așteptarea răspunsului său la cererea de pașaport pentru un sejur în Grecia.
Acest text reprezintă transcrierea cuvântului rostit în 1 iulie 2024 în fața membrilor Consiliului Concurenței cu prilejul audierilor premergătoare deciziei finale în cazul investigației care viza mai multe edituri și librării din România. Am decis să-l public în urma Comunicatului dat pe 21 august 2024 de către Consiliul Concurenței după ce investigația făcută de acesta s-a încheiat prin „sancționarea a șase companii active pe piața furnizării de carte cu amenzi în valoare totală de 5,967 milioane lei (aproximativ 1,2 milioane euro) pentru participarea la o înțelegere anticoncurențială”.
„Trebuie, în tot ce trăiești, să descoperi aurul vieții, nu metalul de rând și nu zgura ei”
„Stimate domnule Președinte al Consiliului Concurenței, stimate doamne consilieri, stimați domni consilieri,
Vă mărturisesc că în prima clipă am fost profund afectat de faptul că Grupul Humanitas (Humanitas Clasic, Humanitas Fiction și Librăriile Humanitas) a devenit obiectul unei investigații a Consiliului pe care-l reprezentați. Însă, în pasul al doilea, mi-am spus că în fiecare lucru care ți se întâmplă trebuie să vezi și partea lui bună. Ba chiar, uneori, numai partea bună.
Am să-ncep prin a vă povesti o anecdotă legată de Noica. Mă uimește să descopăr continuu câte dintre lecțiile lui mă ajung din urmă și nu mai contenesc să mă mir câtă înțelepciune a pus omul acesta în joc pentru a ieși din încercări ale vieții care, în câteva rânduri, au părut că-l vor strivi definitiv. Acum însă e vorba doar de o anecdotă.
Cândva, la începutul anilor ’80, Noica a depus cerere de pașaport pentru un sejur în Grecia. Și, la Păltiniș fiind, ne-a spus celor câțiva din jurul lui: „Dragii mei, m-am gândit ca în vara asta să fac un salt la Atena. Sigur, nu mă aștept că voi primi viza. Dar mi-am zis așa: Dacă o primesc, voi putea vedea cerul sub care au gândit Platon și Aristotel. Dacă nu o primesc, voi putea să lucrez mai departe liniștit la cartea despre «logica lui Hermes» pe care tocmai am început-o. Așadar, oricum va fi, va fi bine.” Și a fost bine. Noica a continuat, fără întrerupere, lucrul la carte.
Acest mod de a gândi trimite la un soi de transmutare alchimică a răului în bine. Trebuie, în tot ce trăiești, să descoperi aurul vieții, nu metalul de rând și nu zgura ei. Cândva l-am auzit spunând că, până la urmă, cei șase ani de temniță între 1959 și 1964 (din cei 25 la care a fost inițial condamnat) au fost, în viața lui, „o binefacere”, un popas de reculegere pe drumul vieții, o adunare în sine în vederea limpezirii privirii pentru ceea ce fusese viața lui și pentru ce va mai fi.
Mi-am zis să folosesc și eu această tehnică a eludării răului și, pornind de la investigația declanșată de dumneavoastră, care, în ce ne privește, s-a soldat, după prima strigare, cu halucinanta amendă de 400.000 de euro! (pentru o editură din România asta e o lovitură mortală), să străvăd binele ascuns în ea. Ce prilej minunat, mi-am zis, ca, iată, după 34 de ani de când s-a născut Humanitas, să fiu obligat să fac bilanțul acestor ani trăiți într-un iureș fără oprire. Și-l voi face în fața dumneavoastră, mulțumindu-vă că mă ajutați să mă opresc o clipă din gâfâiala vieții.
„Am preschimbat această gropă de gunoi într-un palat”
Treizeci și patru de ani, doamnelor și domnilor, dedicați cărții! Am preluat, la 1 februarie 1990, sub numele Editura Politică, groapa de gunoi Glina a ideologiei comuniste, locul în care se publicau „documentele partidelor comuniste frățești” și, din 1965, operele lui Nicolae Ceaușescu. Evident, nu le citea nimeni, erau doar hârtie batjocorită, paradă a cinismului și a bunului plac. Am preschimbat această gropă de gunoi într-un palat.
Mi-am revărsat biblioteca peste țară și am oferit conaționalilor mei, lihniți spiritual, marile cărți ale culturii umaniste interzise vreme de patru decenii. Am privatizat editura care ținuse de Secția de Ideologie a Comitetului Central al PCR și mi-am propus ca, în noua firmă ce urma să funcționeze pe o piață liberă, să practic legalismul, să respect cu rigoarea ultimă litera legii, să conduc o instituție culturală privată în care să nu existe corupție, salarii plătite în plic, șpagă, aranjamente cu puterea și alte delicatese care făceau parte din mentalul economic al tranziției care începuse. Am creat încet-încet o echipă editorială de top, am apelat la o firmă de consultanță financiară, fiscală și de audit care să ne verifice an de an întreaga activitate economic-financiară.
„Mi-ați oferit, la prețul de 400.000 de euro, prilejul să-mi sfârșesc cursa vieții împăcat cu mine. Nu e puțin lucru”
Am editat în acești 34 de ani 4.538 de titluri într-un total de 32.646.000 exemplare (imaginați-vă că aceste exemplare, puse unul lângă altul, ar reprezenta o banderolă întinsă pe 6600 kilometri de șosea) din toate domeniile științelor umaniste, literaturii universale și autohtone, zeci de colecții. Cea mai cutremurătoare îmi pare colecția de memorii scrise de cei care au trăit comunismul, cea mai înnoitoare, colecția de istorie, iar cea mai solidă, colecția de știință care acoperă cam tot spectrul cunoașterii de la fizică și biologie până la neuroștiințe. Și multe altele. În câteva cazuri am reușit să creăm cele mai frumoase ediții ale marilor autori ai culturii universale. Ediția Eseurilor lui Montaigne în română, de pildă, se pare că a depășit în frumusețe edițiile franceze. În portofoliul Humanitas se află mari prozatori, poeți, filozofi, politiologi, istorici, arheologi, hermeneuți ai religiei, ai artei din țară și din străinătate. Am fost numiți de partenerii străini „Gallimard”-ul României.
Pentru acest bilanț pe care mi l-ați prilejuit cu ocazia investigației dumneavoastră nu pot decât să vă mulțumesc. Mi-ați oferit, la prețul de 400.000 de euro, prilejul să-mi sfârșesc cursa vieții împăcat cu mine. Nu e puțin lucru. M-ați făcut să aflu că nu am trăit degeaba.
„N-am reușit să aflu cu ce anume ne-am făcut vinovați”
Stimate doamne consilieri, stimați domni consilieri,
Pentru ce a făcut și a însemnat Humanitas în cei 34 de ani de existență n-am așteptat nicio distincție. Locul I acordat prin votul publicului, primit an de an din 1997 până astăzi la Târgul de Carte «Gaudeamus», a însemnat mai mult decât orice premiu. N-am așteptat, așadar, în tot acest răstimp recompense de la nicio instituție a statului român. Dar, sincer să fiu, nici nu am crezut că dăruirea noastră pentru cultura română se va solda cu o amendă de, iată, aproape 400.000 de euro. Aș fi fost oricând capabil de a recunoaște că Humanitas a greșit. Dar n-am reușit să aflu cu ce anume ne-am făcut vinovați. De ce ne-am aflat în fața judecății dumneavoastră, doamnelor și domnilor consilieri de la Consiliul Concurenței?“
1 iulie 2024
„Din partea instituțiilor statului așteptam investiții în carte și cultură, nu amenzi exterminatoare”
Am citit zilele trecute decizia pe care ați luat-o la capătul investigației dumneavoastră, la aproape două luni după ce v-ați întâlnit cu lumea editorială incriminată pentru comportament neconcurențial. Amenda inițială de 400.000 de euro preconizată pentru Humanitas în acel moment a fost înjumătățită. Cum trebuie comentat acest deznodământ?
Piața de carte din România este cea mai modestă din întreaga Europă, iar România, în ciuda sloganului „România educată” pentru care l-am votat pe Klaus Johannis, cea mai needucată țară din UE.
Sincer să fiu, din partea instituțiilor statului așteptam investiții în carte și cultură, nu amenzi exterminatoare. Ați amendat, fără nici o dovadă concludentă și fără să țineți cont de ceea ce ați auzit de la noi, mari lanțuri de librării și importante edituri. S-ar putea ca amenda globală de circa 1,2 milioane de euro dată sistemului de carte de la noi să pună la pământ „o industrie” care, oricum – într-o țară în care 42% dintre români sunt analfabeți funcțional, iar 11 milioane (peste 55% din populația țării) nu au citit nici măcar o carte în ultimul an – se târa din greu. Acesta să fie oare rostul pe lume al unei instituții al cărei scop e să vegheze la echilibrul variilor piețe ce alcătuiesc economia țării?
Decizia dumneavoastră ne obligă, pentru a putea să ne plătim amenda și să funcționăm în continuare, să apelăm la singurele surse de venit pe care le avem: vânzarea cărților pe care le producem. Ne obligați, altfel spus, să mărim prețul cărților. Ceea ce ar însemna, la urma urmelor, că dumneavoastră ați amendat firavul public de cititori pe care îl mai are România. Și cartea în general. Nu mai rămâne decât să ne cerem scuze că existăm.
