Dintre cei aproximativ 200.000 de noi colaboratori recrutaţi de Securitate în perioada 1980 – 1989, 158.000 erau bărbaţi, indică date prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
De asemenea, 30.200 aveau studii superioare, iar peste 4.300 erau studenţi. Din punct de vedere al profesiei, cei mai numeroşi erau cei care lucrau în învăţământ, urmaţi de reprezentanţii cultelor.
Un aspect interesant este intensificarea supravegherii în domeniul economic, unde numărul colaboratorilor s-a dublat.
„Planurile economice ale regimului, care prevedeau dezvoltarea masivă a industriei grele şi plata cât mai rapidă a datoriei externe, au condus la creşterea masivă a colaboratorilor în domeniul economic – 41.000 faţă de 18.600 în decada anterioară.
Confruntat cu o situație economică în deteriorare rapidă, cu degradarea condițiilor de trai ale populației și cu izolarea pe plan extern, chiar și în interiorul lagărului socialist, regimul de la București considera că soluția era creșterea represiunii”, notează CNSAS.
Potrivit legislatiei în vigoare, un colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie;”
