Mulți oameni sunt atenți la ceea ce primesc și nu de unde vin banii care le-au plătit acele lucruri, așa că politicienii sunt motivați să cheltuiască mult din bani împrumutați, să facă promisiuni votanților și să-și asume datorii care cauzează probleme mai târziu, spunea Ray Dalio în cartea „Principles for Dealing with The Changing World Order”.
Ce s-a întâmplat în trecut va continua să se întâmple și în viitor: crize, războaie, revoluții. Există un ciclu mare de circa 100 de ani în interiorul căruia sunt unele mici, economice, în medie de 8 ani.
Ray Dalio afirmă că țările care au economii mari (bani puși deoparte), datorii mici și o rezervă monetară puternică pot face față mai bine căderilor economice și de credit, comparativ cu cele care se află într-o poziție opusă.
De asemenea, țările care au lideri și populații capabile și puternice pot să gestioneze mai bine aceste crize, iar cei care sunt inventivi se vor adapta mai bine decât cei mai puțin inventivi. Acestea sunt adevăruri universale, în concepția lui Dalio.
Poți să ai lideri și populație capabilă și puternică doar dacă ai un sistem de educație foarte bun.
Tot el spune că partea civilă, personală și etica muncii trebuie să fie puternice într-o țară. Astea de obicei se învață în familie, școală și în institutiile religioase. Dacă sunt făcute cum trebuie, oferă un respect sănătos pentru reguli și lege în societate, ceea ce duce la o rată scăzută de corupție și încurajează oamenii să muncească împreună pentru a crește productivitatea.
Din păcate, în România încă ne aflăm într-o situație proastă când vorbim despre corupție, învățământ și respectul pentru muncă.
Asta și pentru că politicienii încurajează acest lucru. Să luăm un exemplu recent: De ce să plătești taxele dacă va veni o amnistie? Faptul că acei bani îi vei putea folosi în loc să-i dai la Stat astăzi, funcționează, indirect, ca un credit fiscal. Îi vei plăti cândva în viitor, asta dacă ai de gând să-i plătești.
Amnistia fiscală nu încearcă să rezolve problema decât anul acesta. 2025 va fi diferit și voi detalia mai jos.
În plus, țările care consumă mai mult decât produc se îndreaptă spre turbulențe. Datoria publică, de peste 52% din PIB în România este mică comparativ cu a altor țări. Totuși, ne împrumutăm mai scump decât vecinii noștri pentru că suntem mai riscanți. De ce?
Datoria noastră crește alarmant, dar nu se duce în investiții care să aducă valoare în viitor. O mare parte din cheltuieli este legată de salariile bugetarilor, care au tot crescut, inclusiv în acest an, și a pensiilor (să nu se înțeleagă greșit, era nevoie de o recalculare, doar că Guvernul n-a făcut bine asta, inclusiv din punct de vedere al comunicării – nu intrăm în detalii pentru că nu despre asta este vorba).
Acest deficit foarte mare reprezintă o vulnerabilitate, astfel că ne împrumutăm mai scump.
Banii aceștia în plus, cu salarii și pensii, se duc pe bunuri din import, nu pentru a susține productivitatea internă. Orice țară își dorește să atragă bani, să-i vină valută în țară. Din România iese multă, iar în viitor, pe termen lung, odată cu aducerea mai multor străini care să ocupe locurile actuale de muncă vacante, o să fie și mai mare. Dacă ne uităm pe cifre la acest aspect: 12,1 miliarde euro a fost deficitul contului curent în primele 6 luni din 2024 (9 miliarde euro în perioada similară din 2023). Pe înțelesul tuturor: acești bani au ieșit din țară.
Problema devine serioasă când agențiile de rating decid să ia decizii negative, să te arunce în Junk. Nu afectează numai bugetul, ci și pe noi. Costul nostru, personal, de împrumut crește.
Suntem în Stadiul 5? Guvernul viitor, de după alegeri, nu are de ales decât să crească taxele și să reducă cheltuielile, cel puțin asta spun cărțile de economie
Ray Dalio vorbește de 6 Stadii prin care trec țările în marele ciclu istoric.
În general, după Revoluții apar lideri care prima dată încearcă să-și consolideze puterea (Stadiul 1), după care urmează rafinarea guvernamentală și începe o perioadă de prosperitate pentru populație, dar e încă la început (Stadiul 2). Dacă ne comparăm cu Polonia, de exemplu, România a stat prost la acest capitol. Polonia după ce a ieșit din comunism a avut o ascensiune mult mai bună decât a noastră, având lideri care au înțeles mecanismele piețelor, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea bursei.
Urmează apoi un alt Stadiu, al treilea, în care populația a devenit prosperă, veniturile sunt mai mari, apar oportunități, mulți se îmbogățesc. Generația actuală e mai bogată decât cea anterioară. Astfel, se ajunge în Stadiul 4 la excese, apar bule, iar multe bunuri de consum se cumpără prin credit. În acea perioadă lumea crede că totul e bine și va fi și mai bine în viitor.
În cel de-al cincilea stadiu apar probleme financiare în țară în privința banilor și creditului. Încep să apară conflicte interne. Când încep să apară problemele financiare, primul afectat este sectorul privat. Cresc taxele, iar dacă situația nu este gestionată bine, poate crește și costul de împrumut al acestora.
România pare să fie în Stadiul 5 pentru că avem un deficit mare care mărește datoria publică. În situații de genul ăsta, autoritățile au de ales între a printa bani (ceea ce mărește inflația și nu se dorește acest lucru) ori să crească taxele și să taie cheltuielile. E un lucru comun în cărțile de economie, nu e ceva nou. Așa cum știm, au avertizat și alți economiști, Guvernul viitor o să vină cu noi creșteri de taxe și, probabil, vor fi reduse cheltuielile. Altă soluție elegantă nu este, uitați-vă la deficit.
Asta este realitatea. Putem alege să ne mințim singuri până anul viitor, să ne prefacem că mai e mult timp până în 2025 (mai sunt câteva luni), dar deficitul e tot acolo. Măsuri tot trebuie luate. Oricine vine la putere trebuie să ia deciziile. Nu sunt populare. Dacă nu se iau măsurile amintite, vom avea o criză care ne va aduce tot acolo, cu măsuri economice și mai dure.
Cine ne-a adus aici? Începând cu wage-led-growth din 2017 și continuând cu ultimii ani. Guvernele din 2019 încoace nu au făcut pași în reducerea deficitului. Cum am spus de multe ori de-a lungul anilor: se va regla totul cu creșteri de taxe. Am avut primele majorări prin OG 16/2022, apoi Legea 296/2023. Vedem ce vine prin decembrie 2024 sau în prima parte a anului 2025.
Problema este că România a alunecat foarte repede direct în Stadiul 5, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple abia peste câteva zeci de ani, după ce populația era ceva mai bogată. Noi ar fi trebuit ca în primele stadii să avem un sistem educațional bun, care ar fi dus la o societate bazată pe meritocrație. Din păcate, lucrurile nu au mers așa după Revoluție, ceea ce ne-a împins foarte repede spre probleme pe care ar fi trebuit să le avem ceva mai târziu.
Spre finalul Stadiului 5, dacă interesează pe cineva, forțele politice extreme (atât de stânga cât și de dreapta) se vor lupta, asta pe fondul multor proteste, unele dintre ele potențial violente.
În Stadiul 6, în unele țări, apare războiul civil, ori o revoluție (nu neapărat violentă) care să schimbe lucrurile complet: să răstoarne sistemul. Istoria este ciclică: de la capăt cu Stadiul 1.
