Ceremonia de deschidere a anului școlar în România este un eveniment plin de emoție, dar adesea marcat de aglomerație și discursuri prețioase, în limbaj de lemn. În fiecare toamnă, curțile școlilor se umplu de elevi, părinți și profesori, toți așteptând cu nerăbdare sau, în unele cazuri, cu resemnare, începutul unui nou an școlar. Tradiția, ca tradiția, dar, pe bună dreptate, care e de fapt scopul unui astfel de eveniment? Psihologul Mihai Copăceanu trage un semnal de alarmă pentru schimbare, iar câțiva părinți din străinătate ne-au povestit cât de natural și de simplu decurge totul în alte colțuri ale lumii.
Ceremonia începe de obicei cu un discurs din partea directorului școlii. Acesta le vorbește elevilor despre importanța educației, le urează succes în noul an și adresează câteva cuvinte de încurajare, care par de fiecare dată sacleași de anul trecut. După el, urmează alți invitați – reprezentanți ai administrației locale sau chiar preoți – care, la rândul lor, își exprimă gândurile despre viitorul copiilor. Deși mesajele sunt bine intenționate, ele devin adesea repetitive, iar elevii încep să își piardă răbdarea. În unele școli, vorbește și un reprezentant al poliției sau politicieni.
Scopul NU scuză mijloacele
Cel puțin nu când e vorba de deschiderea noului an școlar! Pe măsură ce discursurile continuă, aglomerația din curtea școlii devine tot mai mare. Părinții stau înghesuiți, încercând să găsească un loc cât mai bun pentru a-și urmări copiii, în timp ce aceștia se foiesc nerăbdători, încercând să își găsească prietenii în mulțime. Unii copii, mai mici, stau lipiți de părinții lor, ținând strâns de mână buchetele de flori pentru învățătoare, pe care le vor oferi la sfârșitul ceremoniei. Alții, mai mari, stau deoparte, discutând între ei și ignorând în mare parte ceea ce se întâmplă pe scenă.
Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro
