Afecțiunile sistemului osteoarticular nu sunt puține, iar numărul de pacienți este într-o creștere continuă. Vestea bună este că pentru majoritatea există acum tehnici chirurgicale – unele minim invazive – care rezolvă problemele, chiar și pe cele mai complicate. Dr. Claudiu Chitea este medic primar de chirurgie ortopedică la Spitalul MedLife Humanitas, din Cluj-Napoca, cu o experiență de peste zece ani în intervențiile artroscopice și de artroplastie. Își iubește meseria pe care o consideră curată și foarte tehnică. Pentru a o practica a renunțat la mare parte din timpul liber și s-a educat astfel încât să-și gestioneze cât mai bine stresul. Operațiile complexe reușite pe care le realizează împreună cu echipa îi oferă satisfacțiile cele mai mari.
„O specialitate chirurgicală foarte curată“, așa descrie dr. Claudiu Chitea specialitatea pe care și-a ales-o acum mai bine de zece ani și care-i oferă satisfacții în fiecare zi: ortopedie-traumatologie. În plus, este o specialitate unde poți să-ți pui amprenta în calitate de chirurg, pentru că fiecare intervenție chirurgicală trebuie personalizată: „În funcție de pacient, în funcție de experiența pe care o are medicul, în funcție de materialele diferite pe care le are medicul. Toate acestea permit să alegem o anumită tehnică chirurgicală din mai multe soluții posibile. Chirurgia ortopedică este destul de antrenantă și din punctul acesta de vedere“, punctează medicul.
Recunoaște însă că, atunci când și-a ales specialitatea, a avut câteva incertitudini, fiind considerată de mulți dificilă: „Mulți colegi de-ai mei o considerau dificilă și oarecum de speriat din cauza faptului că pare un pic mai brutală. Așa am crezut și eu inițial. Motiv pentru care, atunci când mi-am ales specialitatea, am fost puțin temător. Nu știam dacă o voi putea face cu adevărat la cel mai înalt nivel. În fapt, nu este o specialitate dificilă. Într-adevăr, este o parte tehnică în care se folosesc anumite dispozitive: motoare, burghie, ciocan, plăci. Dar, după ce te obișnuiești cu ele, practic, totul intră în normal”, spune medicul chirurg.
Specialitatea poate fi dificilă mai degrabă din punct de vedere fizic, admite chirurgul: „Pot fi anumite intervenții chirurgicale la care solicitarea fizică este mai mare. Dar, asta nu se întâmplă des“.
„Am avut medici îndrumători foarte buni“
Dr. Claudiu Chitea s-a pregătit în specialitatea chirurgie ortopedică la București, la două spitale: Universitar de Urgență și Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“. „Am avut medici îndrumători foarte, foarte buni. Și am reușit să învăț atât partea endoscopică, artroscopică, a specialității – și anume artroscopia, cât și cealaltă parte, artroplastia – protezele. Acestea au fost și ramurile care mi-au plăcut cel mai mult și cele pe care le practic predominant“, detaliază medicul.
Aceste două tehnici ale ortopediei sunt pe cât de diferite ca abordare a articulațiilor, pe atât de interesante. Intervenția endoscopică, artroscopia, este o tehnică minim invazivă, dezvoltată mai ales după anii 2000, în timp ce artroplastia este o intervenție chirurgicală deschisă, de mare amploare.
Numărul pacienților abordați artroscopic, în creștere
Prima articulație la care s-a intervenit endoscopic, minim invaziv, a fost genunchiul. De altfel, patologia genunchiului a fost și a rămas cea mai frecventă. Au urmat alte două articulații – umărul și glezna, dar este utilizată și la articulațiile mici, cum este cea radio-carpiană.
Dacă vorbim de patologia rezolvată artroscopic, adaugă specialistul, într-adevăr, numărul pacienților este într-o continuă creștere. De ce? „Pentru că, de obicei, se adresează patologiilor sportive. Sunt leziuni care apar la persoane tinere, care practică sport de performanță sau de agrement. Și, din fericire, în ultima perioadă, tot mai mulți oameni practică diferite sporturi. Iar leziunile apar și după sporturile de vară, și după cele de iarnă. Foarte frecvent, persoane care practică schiul suferă diferite traumatisme cu deteriorarea unor structuri de la nivelul genunchiului care necesită intervenție chirurgicală. Dar pot apărea traumatisme și la practicarea fotbalului, a tenisului. Și ar mai fi traumatismele casnice care nu au legătură cu sportul.“
Al doilea motiv pentru care numărul intervențiilor chirurgicale ortopedice a crescut semnificativ este că pacienții au un acces tot mai bun la investigații de înaltă performanță. „Pentru a stabili diagnosticul, avem nevoie de confirmarea prin rezonanță magnetică. Și, în ultimii ani, accesul spre aceste investigații a devenit mai facil“, adaugă medicul chirurg.
Extreme de vârstă: cel mai vârstnic și cel mai tânăr pacient cu artroză
Cel mai în vârstă pacient pe care l-a operat avea 90 de ani. „ Pacienții vârstnici care au nevoie de intervenții chirurgicale ortopedice vin pentru rezolvarea unor fracturi sau a unor afecțiuni degenerative de tipul artrozelor. Deci, intervențiile sunt de artroplastie, de protezare, așa cum mai sunt cunoscute aceste intervenții“, explică medicul.
Însă, mai spune chirurgul, artrozele pot apărea la orice vârstă. „Cel mai tânăr pacient pe care l-am avut și la care am realizat o intervenție de înlocuire a șoldului avea 19 ani. Trebuie spus însă că astfel de cazuri reprezintă excepțiile. Decadele cele mai frecvente pentru care se realizează intervenții pentru artroze sunt cele între 50 și 70 de ani.“
Operații complicate reușite, satisfacții mai mari
Chirurgul mărturisește că atât el, cât și echipa sunt încântați și mulțumiți de fiecare caz rezolvat: „Normal că intervențiile chirurgicale mari, complicate și care-ți reușesc generează și cel mai mare grad de mulțumire pentru echipa chirurgicală. Vă dau exemplul unei intervenții foarte mari, provocatoare: artroplastia șoldului în care se înlocuiește de nevoie proteza primară cu o a doua – ei bine, reușita unei astfel de operații ne face să fim foarte mulțumiți“.
Operații cu un grad ridicat de dificultate sunt și cele în care pacienții suferă diferite traumatisme. „Chiar recent am realizat o intervenție pentru un traumatism major – cădere de la înălțime – cu fractură deschisă, cu pierdere de țesut, de substanță osoasă. Am realizat o sinteză cu transplant de os din altă zonă, deci o intervenție destul de laborioasă și cu rezultat bun. Și aici trebuie să spun că am fost foarte mulțumiți. O altă categorie de intervenții destul de laborioase și greu de realizat sunt cele pentru traumatisme sportive soldate cu instabilitate multiligamentară. Aceasta înseamnă că pacientul a suferit un traumatism prin care a lezat mai multe structuri ligamentare de la nivelul genunchiului. Și dorința mea și a ortopezilor, în general, este ca pacientul să sufere cât mai puține intervenții chirurgicale, deci, ca toate ligamentele respective să fie reconstruite într-o singură intervenție. Ceea ce nu este ușor. Pentru că suntem și presați de timp. Operațiile respective trebuie să fie realizate într-un interval mai mic de două ore, fiindcă se fac în bandă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu trebuie să curgă sânge în membrul respectiv în timpul realizării intervenției chirurgicale. Și trebuie să ne încadrăm în acest interval mai mic de două ore, timp de bandă. Discutăm, așadar, și de presiunea timpului, și de complexitatea intervenției chirurgicale într-un astfel de caz.”
Puține intervenții nu pot fi realizate în România
Vestea bună este că, oricât de complicate ar fi intervențiile chirurgicale ortopedice, puține sunt cele care nu se pot face în România. Cele care nu pot fi realizate la noi în țară nu se pot face pentru că fie este nevoie de anumite dispozitive care nu se găsesc în România, fie nu avem suficiente centre de specialitate: „Așa cum am mai spus, ortopedia este specialitate tehnică și implică anumite dispozitive. Însă, eu cred că, în momentul de față, cam toate dispozitivele din Europa sau din lume sunt disponibile și la noi și sunt puține intervențiile pe care nu le putem face în România. S-ar putea spune că avem însă puține centre unde să se facă artroscopie de șold, de exemplu, și implicit sunt puțini medici specializați.“
Ce înseamnă un doctor bun
În opinia chirurgului, o pregătire profesională solidă și empatia sunt cele două criterii după care poate fi evaluat un medic bun: „Un doctor bun înseamnă, în primul rând, un om bun. O persoană care să să-și dorească să ajute pacientul, care să-l înțeleagă. Pentru că, de cele mai multe ori, avem în față un om, o persoană, nu neapărat o boală, o afecțiune. Deci trebuie să înțelegem cu adevărat persoana respectivă, ce o deranjează, să înțelegem ce așteaptă de la noi și să vedem dacă putem cu adevărat obține. Pentru că nu întotdeauna se poate obține vindecarea în totalitate a afecțiunii respective. Și atunci trebuie să putem să explicăm acest lucru. În al doilea rând, un chirurg bun realizează intervenția la cel mai înalt nivel. Nu perfect, pentru că perfecțiunea nu există. Dar cât mai aproape de ea”. Iar ca să devii un medic bun te pregătești tot timpul, precizează chirurgul.
Succesul în chirurgie nu vine însă decât în echipă. „Chirurgia este o muncă de echipă. Orice membru al echipei contează, pentru că asta face ca rezultatul să fie cel pe care ni-l dorim. Și mă refer aici și la cei care pregătesc instrumentele și aparatele pentru realizarea intervenției, și la cei care se ocupă de îngrijirea pacienților, la infirmieri, la brancardieri. Sigur că sunt și medicii, chirurgii, anesteziștii sau de diverse specialități, pentru că sunt situații în care ai nevoie în echipă de un specialist în chirurgie vasculară sau de chirurgie plastică. Deci, toți membrii unei echipe chirurgicale sunt foarte importanți.“
Costurile succesului în chirurgie se mai traduc într-o cantitate uriașă de stres și în renunțarea de multe ori la timpul liber și la viața personală. „În afară de momentele în care suntem în concediu, sunt foarte puține situații în care să ne bucurăm de timp liber, de familie, de viață personală. Pentru toți medicii asta este o problemă. Iar chirurgia este o specialitate stresantă. De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, trebuie să iei decizia în minutul respectiv sau minutele respective. Din mai multe soluții terapeutice trebuie să o alegi pe cea mai potrivită, cu rezultatul cel mai bun, cu riscul cel mai mic. Pentru că înapoi nu mai poți să revii. Iar aceste momente nu sunt deloc ușoare. Depinde de medic să poată face față stresului. Eu m-am educat în acest sens. Și încerc în cele mai stresante momente să mă calmez în primul rând, pentru a putea lua decizia cea mai potrivită. Asta poate însemna o muzică, o melodie în sală. Sau încerc să mă opresc câteva secunde din ceea ce fac și să mă resetez în felul acesta“, explică medicul.
***
Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiuneaFacem România bine.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/
Articol susținut de MedLife
