Vânarea de furtuni în scopuri științifice poate fi entuziasmantă și stresantă. Însă unii oameni au făcut din intrarea în mijlocul unora dintre cele mai puternice furtuni, tornadele, o ocupație, relatează The Conversation.
Articolul din The Conversation, o revistă online care tratează o serie largă de subiecte aflate pe agenda publică, este semnat de Paul Markowski și Yvette Richardson, doi „vânători de furtuni” și profesori de meteorologie de la prestigioasa universitate americană Penn State.
Cei doi creditează filmul „Twisters” din 1996, cu Helent Hunt și Bill Paxton, cu inspirarea unei întregi generații de cercetători specializați în științele Pământului și ale atmosferei.
Profesorii de la Penn State au explicat pentru The Conversation cum arată o zi din viața unui „vânător de furtuni” mai devreme în cursul acestui an, când un nou film „Twisters”, o continuare după 28 de ani a lungmetrajului original, s-a bucurat de un succes peste așteptări în cinematografe și a captat din nou imaginația publică față de subiect.
HotNews.ro a tradus articolul lor și îl republică acum sub o licență Wikimedia Commons, având în vedere actualitatea subiectului pentru agenda publică din România. Iată răspunsurile celor doi oameni de știință la unele dintre cele mai frecvente întrebări pe care afirmă că le-au primit de-a lungul anilor de la publicul larg.
Primul lucru pe care îl fac „vânătorii de furtuni” ar putea surprinde
„Dimineața unei zile de vânat furtuni începe cu un mic dejun copios, fiindcă s-ar putea să nu ai ocazia să iei o masă bună mai târziu în cursul zilei. Echipa se uită la condițiile atmosferice, la prognozele modelate computerizat de Administrația Meteorologică Națională și cele ale Centrului de Prognozare a Furtunilor din cadrul Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice pentru a-și stabili ținta”, explică profesorii de la Penn.
Obiectivul este de a încerca să stabilească unde există cea mai mare probabilitate să se formeze o tornadă în ziua respectivă. Temperatura, umiditatea și vânturile, precum și modul în care acestea urmează să se schimbe în cursul zilei deasupra solului, oferă toate indicii.
„Există o cadență de ‘grăbește-te și apoi așteaptă’ pentru o zi de vânat furtuni. Vrem să ajungem în poziție rapid, dar adesea așteptăm ca furtunile să se formeze”, spun Markovski și Richardson.
Dacă toate lucrurile decurg conform așteptărilor, membrii echipei de vânători de furtuni se apleacă apoi asupra noilor date care încep să vină. Unii vor lansa baloane meteorologice la distanțe diferite față de tornadă, în timp ce alții pregătesc pachete cu instrumente meteo care vor fi plasate direct în calea direcției tornadei.
O întreagă rețea de stații de observare va fi creată rapid în jurul furtunii, radarele urmând să colecteze date din mai multe unghiuri, fotografii capturând tornada din mai multe unghiuri, în timp ce vehiculele cu instrumente vor traversa zone cheie ale furtunii.
„Nu toată munca noastră este axată pe tornadă în sine. Adesea țintim zone din jurul tornadei sau alte părți ale furtunii pentru a înțelege cum se formează mișcarea sa de rotație. Teoriile sugerează că această rotație poate fi generată de variațiile de temperatură din zona de precipitații a furtunii, care se poate să fie la mulți kilometri distanță de locul în care se formează tornada”, explică vânătorii de furtuni.
Echipele rămân în legătură pe tot parcursul zilei cu ajutorul mesajelor text și programelor software care permit monitorizarea în timp real a poziției fiecărui membru al echipei raportat la imaginile obținute cu ajutorul radarelor.
„Urmărim de asemenea prognoza pentru ziua următoare pentru a putea plănui unde să mergem apoi și să găsim camere de hotel și poate să luăm o cină târzie”, povestesc cei doi vânători de furtuni de la universitatea americană.
Ocupația de „vânător de furtuni” nu ar putea exista fără instrumentele meteorologice
Cercetătorii explică de asemenea că unul dintre cele mai importante instrumente pentru vânarea de furtuni este radarul meteorologic. El surprinde „live” ce se întâmplă cu precipitațiile și vântul deasupra solului.
Vânătorii de furtuni folosesc mai multe tipuri de radare, legate de obicei de furgonete sau camionete pentru ca echipele să se poată deplasa cât mai rapid. Unele dintre radare transmit pe lungimi de undă mai mare, lucru care permite cercetătorilor să vadă mai departe în interiorul unei furtuni, dar cu prețul pierderii clarității imaginii.
Aceste radare sunt bune de asemenea pentru colectarea de date pentru întreaga furtună.
Însă radarele ce folosesc lungimi de undă mai mici, deși nu pot pătrunde atât de mult în interiorul unei furtuni din cauza precipitațiilor, oferă imaginile de rezoluție înaltă necesare pentru a surprinde fenomene mai reduse ca scară precum tornadele.
Aceste radare sunt instalate aproape de tornada aflată în curs de dezvoltare.
Vânătorii de furtuni monitorizează de asemenea la nivelul solului vântul, presiunea atmosferică, temperatura și umiditatea cu ajutorul diverselor instrumente instalate pe vehicule în mișcare sau prin instalarea unor aparate de măsurat în calea furtunii care se apropie. Unele din aceste instrumente sunt instalate pentru a fi lovite de tornadă.
Baloanele meteorologice oferă la rândul lor date cruciale. Unele dintre ele sunt proiectate pentru a urca în atmosferă și surprinde condițiile din afara furtunii. Altele traversează furtuna, măsurând fluctuațiile importante de temperatură în aerul răcit de precipitații sub furtună.
O evoluție relativ nouă este că oamenii de știință au început să folosească drone în acest scop pentru anumite părți ale furtunii.
Toate aceste lucruri oferă cercetătorilor indicii cu privire la ce se întâmplă în furtună atât înainte, cât și după dezvoltarea tornadei.
Șoferul are cel mai periculos rol în vânarea unei furtuni
„Furtunile pot fi foarte periculoase și imprevizibile, așa că este important să rămâi mereu cu radarul în față și să urmărești furtuna”, subliniază profesorii Markowski și Richardson.
Ciclul unei furtuni se poate modifica în mod neașteptat, ducând la formarea unei noi tornade „în aval” față de cea deja existentă. Tornadele își pot schimba direcția în timp ce își pierd din intensitate sau când au o structură complexă cu mai multe vârtejuri.
Vânătorii de furtuni știu cum să se uite la furtună în ansamblul său, nu doar la tornadă, și să fie în alertă pentru a nu fi surprinși de evoluții noi. În acest sens ei întocmesc întotdeauna un plan de salvare pe baza traiectoriei așteptate a furtunii și a infrastructurii rutiere din zonă.
„Oamenii de știință își asumă riscuri calculate când vânează furtuni – suficient de multe pentru a strânge date cruciale, dar fără a-și pune niciodată echipele într-un pericol prea mare”, afirmă cei doi vânători de furtuni de la Penn State.
Ei explică de asemenea că șofatul este cea mai periculoasă ocupație din întreaga operațiune, mai ales când șoselele sunt ude și vizibilitatea este scăzută, cum se întâmplă de cele mai multe ori în timpul vânării unei furtuni.
În plus, misiunea șoferului în timpul urmăririi poate fi îngreunată de șofatul haotic al vânătorilor amatori de furtuni și de blocajele rutiere formate din cauza tentativelor de a scăpa pe ultima sută de metri din calea tornadei.
Cercetătorii petrec ani de zile analizând datele strânse
„Ar fi drăguț să avem imediat momente de ‘evrika!’, dar rezultatele durează. După ce colectăm datele petrecem ani de zile analizându-le”, povestesc Paul Markowski și Yvette Richardson.
Ei subliniază că e nevoie de timp și răbdare pentru a pune cap la cap toate datele colectate de instrumente pentru a obține o imagine completă a furtunii și a modului în care ea a evoluat.
Însă informațiile privind vântul, temperatura, umiditatea relativă și presiunea atmosferică obținute din unghiuri diferite și de la mai multe instrumente permit oamenilor de știință să își testeze teoriile despre modul în care se formează și dezvoltă tornadele.
„Deși procesul de analiză este lent, descoperirile sunt adesea la fel de entuziasmante ca tornada în sine”, conchid cei doi vânători de furtuni.
Sper că ți-a plăcut ediția specială de weekendul acesta a rubricii Nerd Alert. În caz că ești curios să o citești și pe cea de duminica trecută, o poți găsi aici:
