„Vânătoarea de vrăjitoare” care s-a pornit în Republica Moldova împotriva „fraudelor electorale” și a opozanților Maiei Sandu în general „amenință să demonteze puținul eșafodaj democratic care s-a construit” și anunță un viitor turbulent și un climat diviziv în țară, spune într-un interviu pentru publicul HotNews sociologul Vitalie Sprînceană, din Republica Moldova. Explicația pentru scorul strâns la referendumul pro-UE trebuie căutată în țară, în calitatea guvernării, spune el.
- PARTIDUL MAIEI SANDU. „Nu cred că socialiștii se descurcau mai bine decât PAS în acești ani complicați. Dar, după ce a devenit cel mai mare partid, PAS a început să atragă oameni cu trecut extrem de dubios”.
- ELECTORATUL. „În 1994, aceiași moldoveni au spus că nu vor alianță cu Rusia. 94% au votat pentru independență”.
- XENOFOBIA FĂRĂ FRONTIERE. „Susținătorii președintei au folosit imagini cu Ștefan cel Mare, care zicea să nu dăm țara pe mâna unui turc, referindu-se la Stoianoglo”.
- LISTELE NEGRE. „S-a ajuns să se spună: poliția cere ajutorul populației în identificarea șoriștilor. Ei pot fi chiar în localitatea ta”.
- RISCUL. „S-a ajuns la un fel de fundal care, pentru PAS este foarte comod, pentru că poate să arunce vina asupra factorilor externi și să nu-și facă temele pe intern”.
Șocul scorului neașteptat de strâns la referendumul privind integrarea în UE a ridicat temperatura disputei interne din Republica Moldova, înainte de finala prezidențială din 3 noiembrie. Tabăra guvernării pro-europene a acuzat o uriașă fraudă electorală, iar în presă a circulat intens o listă a oamenilor lui Ilan Șor, presupuși a fi implicați în această fraudă.
A fost o săptămână „oribilă”, spune pentru HotNews Vitalie Sprînceană, sociolog, cofondator şi coeditor al Platzforma.md.
El denunță o „vânătoare de vrăjitoare”, împotriva celor acuzați că au vândut sau cumpărat votul, și observă că la această vânătoare au participat instituții media respectabile și societatea civilă.
S-a instaurat, susține sociologul, un climat „de o violență greu de imaginat”: tabăra susținătorilor președintei a vehiculat inclusiv atacuri xenofobe la adresa contracandidatului Alexandr Stoianoglo.
În vreme ce spune că ipoteza cumpărării de voturi este plauzibilă, Sprînceană subliniază că explicația pentru scorul strâns la referendum are mai degrabă legătură cu eșecurile guvernării Maiei Sandu și a partidului ei (PAS – Partidul Acțiune și Solidaritate). Ei nu și-au îndeplinit propriile promisiuni: de a reforma justiția, de a duce lupta anticorupție, de a guverna competent și de a instaura o „revoluție morală” la guvernare.
Validați extern, de poze cu Emmanuel Macron, guvernanții PAS „au vorbit cu oamenii de pe intern de parcă aceștia nu contează”, spune Sprînceană.
Indiferent de rezultatul finalei prezidențiale din 3 noiembrie, sociologul se așteaptă la o perioadă turbulentă și la un climat diviziv, în perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor, care vor fi cu adevărat importante.
Deocamdată, spune el, „isteria listelor” și „vânătoarea de vrăjitoare” declanșată „amenință să demonteze puținul eșafodaj democratic care s-a construit”.
În 1994, 90% dintre moldoveni au spus că nu vor cu Rusia
– HotNews: Cine a votat împotriva referendumului pentru aderarea la UE?
– Vitalie Sprînceană: Eu aș face doi pași înapoi și aș furniza un context cu privire la acest referendum. Într-un sens, referendumul nu a fost despre UE sau împotriva UE. Pentru că nu există nimic acum în relațiile dintre Moldova și UE care ar necesita să fie ratificat, validat într-un referendum.
Așa-zisa integrare europeană este de mult validată în cadrul legal al Republicii Moldova. Și e destul de bine protejată. Există o decizie din 2005 a Parlamentului, prin majoritate parlamentară, 90 din cei 100 de deputați, putem să spunem că a fost consens deplin, care a spus că acest curs european este ireversibil.
Mai mult decât atât, în 2014, Curtea Constituțională a decis și ea, la o sesizare cu privire la acordul de asociere, că integrarea europeană nu doar că se conformează cu identitatea constituțională a țării, așa au formulat ei, nu știu ce înseamnă asta, dar orice altă orientare a politicii externe, care ar veni în contradicție cu integrarea europeană, ar fi a priori anticonstituțională.
Acest referendum a fost anunțat anul trecut în decembrie, cam odată cu momentul în care Maia Sandu a anunțat candidatura pentru un al doilea mandat.
Și aici îmi exprim opinia mea foarte subiectivă că referendumul nu a fost neapărat atât despre UE, dar a fost gândit ca să rezolve niște probleme electorale de moment: mobilizarea pe de-o parte a electoratului și prezența la urne, pe de altă parte un fel de trecere sub tăcere sau diminuare a vocilor critice prin oferirea unei platforme UE/anti-UE, a unei idei care să-i facă pe criticii PAS să-și coboare tonul critic și să se ralieze în jurul partidului, oferindu-le doar aceste două opțiuni, proUE sau anti UE.
Noi am avut un fel de sondaj sociologic, care a fost foarte bizar, în 1994, când cetățenii au fost întrebați: doriți ca Republica Moldova să se unească cu România, să aibă relații bune cu Rusia, într-un fel aproape echivalente cu o unire, sau doriți ca Republica Moldova să fie o țară independentă. Și 90% au zis că vrem ca Moldova să fie o țară independentă.
„Pentru mulți oameni, referendumul a fost o platformă de a-și exprima nemulțumirea față de guvernare”
Referendumul ăsta n-a fost nici pe departe unul care a avut întrebări de genul ăsta, tranșante, a fost un referendum cu privire la modificarea Constituției.
Contextul e important, pentru că mass media, atât cele locale, mai ales afiliate puterii, cât și mass-media externe au descris referendumul ca unul despre o alegere între UE și anti-UE. Și în felul ăsta, după mine, se pierd câteva aspecte care mi se par esențiale.
În primul rând, faptul că referendumul și campania electorală au fost nu doar despre UE, dar au fost și un sondaj intermediar despre performanțele PAS și a Maiei Sandu. Deși puterea a încercat să o zugrăvească ca fiind referendum despre UE.
Până la urmă, oamenii au și folosit această platformă, pentru că alta nu au. Alte alegeri, între timp, au fost cele locale pe care PAS le-a cam pierdut, adică n-a reușit să obțină nici la Chișinău, nici în marele municipii, cam nimic.
Și pentru mulți oameni, asta a fost o platformă de a-și exprima nemulțumirea față de guvernare. Eu cred că pot afirma aproape cu certitudine că mare parte din oameni nu și-au exprimat pozițiile vizavi de referendum, ci și vizavi de performanțele acestei guvernări PAS.
„Nu toți oamenii cu venituri modeste din Moldova sau persoanele în etate au votat pentru Șor”
– Și care au fost segmentele electorale care au votat „NU”?
– E o discuție destul de dificilă pentru că, de exemplu, în Republica Moldova la aceste alegeri și la acest referendum nu s-au organizat exit-poll-uri.
Noi știm că în Găgăuzia s-a votat, de exemplu, mult împotriva acestui referendum și s-a votat indiferent de clasă, de grup, de statut social. Nici nu știu dacă ar merge de-a lungul unui vot etnic, pentru că Găgăuza e o zonă destul de mixtă, în care există, de exemplu, și etnici bulgari, și e destul de complicată istoria asta găgăuza, de exemplu, să o reproduci la celelalte regiuni ale țării.
Acel vot care a fost interpretat ca anti-UE poate fi descompus în câteva segmente.
Există un vot anti PAS și anti Maia Sandu. Ponderea lui în totalul votului este greu de estimat. El se suprapune parțial și cu unii candidați care au susținut, de exemplu, un fel de integrare europeană fără Maia Sandu sau un fel de proces de integrare europeană care să nu fie asociat cu PAS sau să nu permită PAS-ului să preia monopolul asupra acestui proces.
Pe urmă există grupurile care…poliția zice că ele sunt cumpărate, ceea ce mi se pare totuși o ipoteză plauzibilă, dar destul de greu de comparat, există voturile lui (Ilan) Șor, care iarăși trec dincolo de granițe etnice, chiar și de granițe de vârstă, de exemplu, sau de venituri. Nu toți oamenii cu venituri modeste din Moldova sau persoanele în etate au votat pentru Șor. Și nu toți neapărat din raioanele astea cu populație preponderent rusă.
Dar a existat un vot Șor, care a mers împotriva Maia Sandu.
Pe urmă, mai există electoratul socialiștilor, care nu e foarte clar ce-i cu el, pentru că partidul e în derivă. PSRM funcționa cu un fel de „catch-all”, un fel de burete politic care absorbea toată critica și funcționa ca un fel de opoziție.
Deci, e un grup eclectic, ale cărui motivații, după mine, trebuie căutate mai ales în interior, în performanțele guvernării PAS, în eșecurile lor pe anumite domenii sensibile și, mi se pare, dar iarăși asta e opinia mea extrem de subiectivă, pe care mi-o asum, că importanța factorului extern, gen Șor de la Moscova sau Moscova, a fost exagerată.
„Nu cred că PSRM sau oricare alt partid ar fi făcut o figură mai bună în acest context”
– Contextualizând un pic, a fost o perioadă complicată pentru toate economiile din zonă, pentru Moldova un pic mai mult, cu pandemie și război, au fost constrângeri economice. Cum ați descrie acești ultimi patru ani pentru societate? Care au fost principalele probleme și ce ați zice că nu a făcut guvernarea, deși ar fi putut să facă, dincolo de aceste constrângeri economice?
– Da, contextul regional, chiar se poate afirma global, este unul extrem de complicat și Moldova s-a trezit în imediată vecinătate a unui conflict militar cu repercusiuni globale. Moldova a fost afectată direct cu criza refugiaților, cu acest sentiment de insecuritate care a fost pervaziv și prevalent mai ales la începutul războiului, până să se stabilizeze frontul și războiul să devină de rutină sau unul de poziții.
În același timp, cred eu, votul anti PAS nu ține neapărat de acest context. Eu cred că marile critici și marile nemulțumiri față de PAS nu se datorează performanței lor relativ bunicele. Mai exact, nu cred că PSRM sau oricare alt partid ar fi făcut o figură mai bună în acest context.
Dar cred că rezultatele modeste și criticile PAS au venit din eșecurile lor exact pe domeniile pe care ei au pretins că sunt competenți, sunt buni, sunt eficienți.
Și eu aș zice de 3-4 lucruri. Unul din ele este reforma justiției, a doua e așa zisa luptă anticorupție, a treia este o guvernare competentă, tehnocrată. Și a patra, așa-zisa revoluție morală, pe care PAS au anunțat-o la începuturi, când au luat puterea și au zis că „noi vom guverna altfel”.
Partidul Maiei Sandu „a început să atragă oameni cu trecut extrem de dubios”
Deci, pe prima, pe reforma justiției, cred că eșecul cel mare a fost că PAS, nu numai că nu a reușit să facă ceea ce a promis să facă, că va reforma sectorul justiției, așa încât judecătorii compromiși să fie dați afară și că va instala diverse filtre de integritate, cum sunt comisiile acestea de pre-vetting, care pre-evaluează candidații înainte de a ajunge ei să le fie examinate candidaturile la funcția de procurori și judecători.
Procedura a fost nu doar greoaie, dar a fost și extrem de părtinitoare. Și oamenii au putut vedea cum figuri destul de toxice și destul de problematice din mediul judecătoresc au trecut această procedură de pre-vetting, iar altele n-au trecut.
De asemenea, la un moment dat, împotriva acestei reforme au început să se expună inclusiv oamenii care ar fi trebuit să o execute. De exemplu, din Procuratura Anticorupție, Veronica Drăgălin, adjunctii ei au zis întotdeauna că aceste proceduri de pre-vetting de fapt pun bariere în calea funcționării sistemului, pentru că dacă ar trebui să treacă toți procurorii prin pre-vetting, atunci Moldova rămâne fără procuror.
Un al doilea eșec, tot pe domeniul pe care PAS a zis că ei sunt foarte buni, este cel al luptei anticorupție. Ori acolo nu doar că s-a prăbușit și s-a blocat într-un fel, dar PAS, dat fiind faptul că a devenit cel mai mare partid, a început să atragă oameni cu trecut extrem de dubios. Și partidul nu a făcut nimic, nici să-i excludă, nici să ia măsuri.
De asemenea, au părut scandaluri în presă cu privire la anumite scheme puse la cale de chiar membrii PAS. Există această mare și continuă suspiciune care planează asupra lui Andrei Spânu (Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale).
La un moment dat, așa zisa luptă împotriva corupției a devenit o telenovelă, mai ales în momentul când două instituții care erau abilitate cu lupta împotriva corupției, Procuratura Anticorupție și Centrul Național Anticorupție, au început să se bată între ele pentru prerogative.
Deci chestia asta a devenit iarăși un fel de handicap sau o situație care subminează pretenția PAS că știu ce fac și că, de fapt, sunt foarte serioși să lupte cu această corupție.
S-a văzut că „PAS-ul este de fapt un partid aflat la guvernare, ai cărui membri fac exact ce făceau și ceilalți înainte”
De asemenea, pe partea de competență, performanțele Ministerului Economiei sub Sergiu Gaibu, până a fi schimbat de Dumitru Alaiba, sunt extrem de modeste. A lui Dumitru Alaiba, performanțele, dincolo de live-uri pe Facebook, sunt tot destul de îndoielnice.
Ministerul Muncii și a Protecției Sociale are un scor destul de scăzut, chiar dacă este un minister care a fost într-un fel cel mai în vizor și cel mai generos, pentru că cu banii europeni a dat compensații la căldură și electricitate în perioada de iarnă.
Au existat alte măsuri, precum neindexarea la timp a pensiilor. Deci în 2022 sau 2023, statul nu a indexat pensiile pentru că au zis că nu există surse, iar asta e prevăzut în legea pensiilor. Și s-a comportat destul de arogant.
Și ultima e așa-zisa revoluție morală. E un termen pretențios, dar e modul în care PAS și-a setat niște indicatori, o ștachetă. E clar că nu au atins-o și e problema lor, pentru că tot ei și-a setat-o.
De exemplu, în 2022, a existat acea scurgere a conversațiilor personale de pe Telegram. Ele au arătat că nu există o revoluție morală. Că PAS-ul este de fapt un partid aflat la guvernare, ai cărui membri fac exact ce făceau și ceilalți înainte. Deci fac trafic de influență, poziții, aranjează concursuri.
S-a văzut că ei au aranjat concursul pentru poziția de șef al Procuraturii Anticoruptie ca să iasă candidatul lor.
Pe urmă, am văzut că ei se bucură de un mod de viață așa destul de luxos, dincolo de posibilitățile prevăzute, de resursele pe care le-au în declarații de avere. Deci, pentru mine, acești factori au fost cei care, într-un fel au afectat mai mult scorul PAS, decât contextul regional.
„Și-au tras legitimitatea din extern. O poză cu Macron contează mai mult decât o poză din Găgăuzia”
Și a mai existat și o anumită aroganță a puterii. O aroganță și o incapacitate. Aroganță e modul în care au comunicat, pentru că ei și-au tras legitimitatea din extern și au vorbit cu oamenii de pe intern de parcă aceștia nu contează.
O situație în care o poză cu Macron contează mai mult decât o poză din Găgăuzia. Maia Sandu a fost de trei ori acolo cred. Și prima oară, cineva i-a adresat o întrebare care, mă rog, n-a fost comodă, dar politicienii n-ar trebui întrebați numai întrebări comode. Și toată presa de la Chișinău a sărit că, „ce-i cu găgăuzii ăștia trădători, că dau întrebări provocatoare”.
E un alt eșec al PAS-ului și al Maiei Sandu. De a trata cu respect aceste grupuri care nu sunt neapărat electoratul lor. Și e vorba din minorități etnice, în primul rând, dar pe de altă parte e vorba și de oameni cu alte memorii istorice.
Deci PAS-ul a reușit, într-un fel, să-și înstrăineze aceste grupuri și toate, la un loc, după mine, au contribuit la erodarea popularității, imaginii și chiar la un vot antiPAS.
„Ei trăiesc în interiorul unei țări pe care nu o prea cunosc”
– Cum vi s-a părut părut reacția guvernării după anunțarea rezultatelor? Și, de fapt, de ce credeți că erau și atât de optimiști că referendumul va fi aprobat?
– Eu cred că, pe de o parte, e vorba de modul în care guvernarea își cunoaște țara. Adică ei trăiesc în interiorul unei țări pe care nu o prea cunosc. Cred că sociologia pe care au utilizat-o le-a conformat imaginea pe care o aveau ei. Și cred că le-a construit un fel de bulă, dacă pot să zic așa. Și cred că asta a fost unul dintre factori.
A doilea factor a fost demonizarea constantă a acestui actor care este Șor. Demonizare însoțită de tare puțintele acțiuni concrete. Și cred că această demonizare a produs un fel de vot ascuns, nedeclarat. Adică pentru că nu era public foarte bine, nu dădea bine să declari că vei susține ȘOR. Deci a existat un vot anti PAS care nu a fost măsurat de sondajele astea și el a fost ca un fel de rezervă și această rezervă s-a manifestat în ziua votului.
Pe mine m-a surprins extrem de neplăcut și m-a îngrijorat faptul că prima reacție a președintei când au fost anunțate primele rezultate nu a fost una de a spune, „uite, asta e voința poporului, noi o respectăm”, dar a fost un fel de direcție violentă din care reieșea că PAS-ul nu prea recunoaște ce se întâmplă, caută vinovați și va vedea ce măsuri să ia.
Deci nu a fost o guvernare care acceptă rezultatele, dar a zis, ele nu se conformează și noi o să căutăm de ce sunt așa și nu se conformează cu așteptările noastre, pentru că așteptările noastre sunt ștacheta cu care trebuie să le comparăm.
„O terapie colectivă pentru PAS”
După care, mă rog, discursul s-a mai temperat puțin, dar în același timp a deraiat pe alte linii. Și cred că la moment e o situație în care, mie mi s-a părut pe de-o parte oarecum comic, dar pe de-altă parte tragic, că toată țara a făcut săptămâna trecută un fel de terapie colectivă pentru PAS, ca PAS să accepte că realitatea nu e așa cum și-o imaginează ei.
Deci mie mi se pare că toate aceste dezlănțuiri, pe alocuri de xenofobie, fac parte din procesul ăsta în care partidul și oamenii din jurul partidului nu prea puteau să accepte această realitate.
Cred că acum, încet, încet, s-a văzut că ei acceptă și lucrurile se mai calmează, dar cred că faptul ăsta, un fel de violență în a nu recunoaște realitatea, a dat tonul săptămânii trecute, care a fost una destul de, mă tem de cuvinte tari, dar destul oribilă.
Pentru că a fost o săptămână în care s-au dezlănțuit tot felul de chestii, de la acuzații, xenofobie, declarații anti turcești, cu imagini care circulau cu Ștefan cel Mare, care zicea să nu dăm țara pe mâna unui turc (Stoianoglo are origine găgăuză. PAS a condamnat aceste atacuri n.r.).
– Asta îl vizează pe Stoianoglo.
– Care îl vizau pe Stoianoglo, da, și care au venit din partea societății așa-zis progresiste, ceea ce e destul de bizar. Eu am mai scris, am comentat, am răscolit și în partea cealaltă, evident, și acolo oamenii caută „gay, jandarmul român, Soros, animale, javre”, doar că aceia nu sunt la putere și mie mi se pare oleacă necinstit și incorect să ceri unor grupuri de oameni care n-au nicio pârghie să fie la fel de responsabili ca cei care au poliție și care au totul.
Povestea cu listele „șoriștilor”, „un fel de McCarthism, o vânătoare de vrăjitoare”
– Pe fondul acestui conflict, din societate pe tema votului, am văzut zilele trecute acele liste cu oameni care ar fi cumpărat voturi sau ar fi vândut voturi. Și vreau să știu cum s-a simțit acolo această vânătoare a fraudelor. Va avea un efect practic să împiedice o eventuală fraudare a votului la următoarele scrutine?
– Pe mine m-a uimit această vânătoare de vrăjitoare. Eu sunt foarte generic pro-european. Adică e clar că mă regăsesc în acel spațiu de discuții și nu în oricare alt spațiu. Nu mă regăsesc în spațiu rus. În același timp, orice discuție despre un stat democratic, că e inspirat din tradiția europeană sau că e poate din tradiția americană, mai ține cont și de ideea că democrația trebuie să fie bazată pe niște proceduri clare.
Adică nu poți, de exemplu, una dintre chestiile fundamentale, nu poți judeca oamenii în afara procedurilor unanim acceptate, gen ședințe de judecată, etc. Iar aceste liste au venit în contextul în care, cum ziceam, pe de-o parte nu există un dosar finalizat și, pe de-altă parte, puterea căuta explicații – dușmanii externi sau interni.
Și el a venit într-un fel în care nu a fost o investigație, dar a venit o listă adunată alandala, în sensul că „uite societate, căutai un dușman și el era abstract, Șor, care stă la Moscova, dar uite acum un dușman concret, care poate fi chiar lângă tine.
Și din păcate, vreau să zic că chestia asta, e regretabil, evident, chestia asta a funcționat. Am văzut o persoană într-un sat din Sângerei, care a fost refuzată la o farmacie din motivul că ea purta o veste a lui Stoianoglu.
De asemenea, din câte înțeleg, a fost ceva bătaie într-un sector a Chișinăului. Iarăși, niște cetățeni, bine motivați patrioți au agresat niște fani ai lui Stoianoglu.
Istoria cu listele, mie mi se pare un fel de McCarthism, cel puțin așa cum iese, chiar dacă analogia este forțată, evident, dar e un fel de vânătoare de vrăjitoare.
Eu nu știu ce reprezintă aceste liste, pentru că nu e clar. Sursa lor sunt polițiști, patrioți sub acoperire. Ceea ce mi se pare penibil. Deci, asta e o chestie, pentru că vine pe poliție în general și pe modul în care poliția a știut să servească diversele guverne.
Eu am verificat la mine în sat și într-un sat învecinat și persoana care era indicată acolo ca fiind cea care a contribuit la fraudarea legilor din 20 octombrie e decedată de vreo câțiva ani de cel puțin doi ani. Deci e clar că listele astea sunt probabil liste ale lui Șor, probabil cu ceva ani în urmă.
Acum, poliția oficială nici n-a confirmat, nici n-a infirmat. Cred că partea cea mai halucinantă a fost, văd, partea progresistă, așa zisă, a societății, mass media distribuind într-o veselie, organizații neguvernamentale care sunt chemate să vegheze asupra respectării procedurilor democratice, chemau oamenii să facă denunțuri, să facă modele de autodenunț, cerând oamenilor să completeze listele dacă e posibil.
„O violență inimaginabilă”
– Ce efect ar avea povestea?
– Sursa media inițială care a publicat listele zicea, „poliția cere ajutorul populației în identificarea șoriștilor. Ei pot fi chiar în localitatea ta”.
Și eu mă întrebam, ok, și mai departe ce? Să mă uit în casă, să văd ce am, instrumente, topoare, nu știu ce, și să merg ce să fac? Adică, mi se pare că acestea nu ar trebui să aibă loc nicăieri într-o societate democratică.
În același timp e trist și faptul că instituțiile care au trebuit cel puțin să facă un fel de „checks and balances” la putere au tăcut foarte complice.
Din contră au fost instituții media respectabile care au pus gaz pe foc, au cerut uite, acești votanți ai lui Șor, acei care par în listă, să li se suspende dreptul la vot pe nu știu cât, pentru alegerile de săptămâna viitoare.
E o violență care, pe de o parte, e neimaginabilă, pe de-altă parte, pe mine mă înfricoșează, pentru că Chișinău a fost locul pogromurilor și nu e atât de complicat de imaginat că explozii de violență de genul ăsta pot duce la consecințe extrem de neplăcute.
E dificil de evaluat ce influență va avea asupra rezultatului final, adică și asupra prezenței la vot pe duminica viitoare.
S-ar putea să-i radicalizeze pe oamenii care au fost pomeniți acolo și să meargă. Partea complicată a acestui exercițiu este că prezența la vot a fost de 50 și ceva la sută. Deci asta înseamnă că există încă aproximativ jumătate din electorat care a stat pe tușă.
Și ai grupurile astea extrem de motivate, al lui Șor și celălalt, și nu știi ce efect va avea asupra celorlalte grupuri care s-ar putea să zică, băi, e posibil că Stoianoglo nu e candidatul ideal, dar decât un fel de război de ăsta civil, hai mai bine să votăm, să avem un președinte și un parlament care să fie de alte culori, să fie niște balanțe.
Deci nu se știe ce efect va avea asupra grupurilor care nu s-au angajat direct. Mi se pare că pe grupurile care deja erau implicate, într-un fel le-a radicalizat.
„Isteria cu listele demontează puținul eșafodaj democratic care s-a construit”
Eu cred că această isterie și vânătoare de vrăjitoare cu liste, cu adrese concrete, cu numere de telefon, dacă pot să zic așa, demontează puținul eșafodaj democratic care s-a construit.
Dincolo de ce se va întâmpla la alegeri, rămânem cu întregi straturi pe care le-am construit cu migală și care au fost incendiate, au fost date la gunoi într-o săptămână și ceva.
Eu nu cred că după acest scurt timp, de exemplu, autorităților de la Chișinău le va fi ușor să discute cu găgăuzii, indiferent de rezultat, sau cu transnistrenii. Când se uită transnistrenii la ce vânătoare de vrăjitoare se întâmplă aici, eu nu cred că asta o să stimuleze prea mult procesul de negociere.
Apoi, miza acestor alegeri e minoră, de fapt, pentru că, cred eu, logica electorală a PAS-ului a fost să-și construiască un capital de imagine sau să-și creeze un vânt prielnic, care să-i poarte anul viitor la alegerile parlamentare.
Mai e și un alt argument, că Maia Sandu a fost locomotiva PAS-ului, și cred că în momentul în care locomotiva se împotmolește, cred că la alegerile parlamentare în care va fi vorba nu despre Maia Sandu, dar despre Andrei Spînu, Igor Grosu și alte figuri din partid, va fi extrem de complicat.
„Bănuiesc că ne așteaptă o perioadă turbulentă”
– Ce să așteptăm după votul de duminică în aceste condiții?
– Eu mă aștept cumva, dar asta e prognoza mea, ca Maia Sandu să câștige cu un vot, poate cu un avantaj micuț, dar să câștige. Câștigul lui Stoianoglu mi se pare oarecum improbabil, dar hai să zicem că, în principiu, chiar dacă nu rămâne Maia Sandu președintă, oricum PAS-ul încă controlează până vara viitoare Parlamentul, Guvernul și deci are toate pârghiile.
Are și pârghiile de a-l face pe președinte inutil, exact cum Plahotniuc îl facea pe Dodon. Avem nevoie de o lege, președintele nu vrea să o ratifice, hai repede să-l suspendăm pentru cinci minute și prim-ministrul să aprobe legea.
S-ar putea ca, dacă câștigă Stoianoglo, să-i taie din instrumente, să ia de fapt instrumentele pe care PAS-ul i le-a dat Maiei Sandu, gen controlul asupra SIS, care e un instrument important. Deci mă aștept ca PAS-ul să fie la pupitru până la alegerile parlamentare.
Bănuiesc că ne așteaptă o perioadă turbulentă. Cred că n-a comentat nimeni reacția partenerilor externi ai Republicii Moldova. Pentru că, ziceam, teoria mea este că PAS-ul a obținut ce a obținut la aceste alegeri din cauza unor voturi interne.
Ori, pe extern, de la Ursula von der Leyen, la toată lumea, (Josep) Borrell și (Emmanuel) Macron și din Statele Unite au venit mesaje că, uite, de fapt, ce se întâmplă e sub influența Rusiei și chiar dacă Rusia a încercat să influențeze alegerile, bravii moldoveni și moldovence au rezistat tentației.
Iar asta creează un fel de fundal care, pentru PAS este foarte comod, pentru că poate să arunce vina asupra factorilor externi și să nu-și fac temele pe intern. Chestia asta le mai oferă un fundal potrivit pentru a continua vânătoarea asta de vrăjitoare. Aha, nu ești cu PAS-ul, ești agentul Rusiei. Și de aia zic că acest argument extern și a influenței externe este oarecum exagerat.
Și cred că PAS va căuta să se marcheze pe zonele în care ei percep că au luat oarecum un scor negativ.
„Mă aștept la o guvernare destul de autoritară și la un climat destul de diviziv”
Maia Sandu a și anunțat deja că vor urma anumite momente sau anumite proceduri mai dure în justiție. A zis că destul a umblat cu mănuși albe. Și nu știu dacă ea are carte albă din extern, dar bănuiesc că vor fi încercări, prin Parlament, să-i dea președintelui prerogative mai mari pentru a putea numi judecătorii cum vrea, să-i demită cum vrea, ca să treacă toate mecanismele astea.
Deja prin faptul că Stoianoglo, și asta e ironia supremă, a fost arestat ca procuror, procuratura a fost lipsită într-un fel de autonomie. Pentru că semnalul pe care l-a trimis este că orice procuror, chiar și procurorul general, poate fi arestat când se dorește și niciunul dintre dosarele lui Stoianoglo tot nu a fost finalizat.
Stoianoglo a ieșit în toată istoria asta ca un fel de, nu știu cum să zic, dacă nu martir, cel puțin un fel de victimă sau un om față de care a fost comisă o mare nedreptate.
Deci eu mă aștept la măsuri mai dure pe partea asta. Mă aștept la măsuri mai dure împotriva unei percepute, reale sau imaginare, propagande – agenți ruși, Partidul Șor, deci împotriva opoziției în genere.
Deja PAS-ul a interzis destule canale de mass media, de exemplu. Deci, cred că câmpul ăsta informațional va fi și ce mai restrâns, mai ales că de vreo lună, de când (Pavel) Durov a fost arestat în Franța, Telegram a început să șteargă și canale întregi. Deci, va fi marginalizată extrem această așa zisă rețea simpatizanților lui Șor.
Mă aștept la o guvernare destul de autoritară și la un climat destul de diviziv, pentru că PAS-ul deja nu mai are nevoie, probabil, pentru alegerile viitoare parlamentare, de o figură unificatoare.
Deci ei acum probabil vor vrea să-și fidelizeze mai ales electoratul lor și să asigure un scor bun,
care dacă nu o să le permită să repete performanța din 2021, când au câștigat Parlamentul, măcar le va permite să fie cea mai mare forță care să poată negocia o guvernare de coaliție.
Climatul discuției publice în Moldova este și el destul de restrictiv și destul de autoritar și destul de polarizant. Mă aștept ca această polarizare să se amplifice.
Dacă trece Maia Sandu, atunci va fi amplificat de faptul că, uite, „noi am vrut spre calea europeană, dar gagăuzii cât pe ce să ne ia țara” și dacă trece Stoianoglo, eu cred că asta va fi discret sau mai explicit, una din mantre: „uite, un gagăuz ne conduce țara”.
Dacă va fi ineficient, și PAS-ul va avea grijă că el să fie ineficient, va fi un fel de „vedeți că, după cum v-am spus, găgăuzii nu pot fi crezuți”.
Deci asta ar fi prognoza mea, destul de pesimistă, însă cred că realistă pe de altă parte.
