Pe finalul reprizei, Edi Iordănescu, care este cunoscut ca fiind un antrenor calm, ce nu se exteriorizează foarte mult, a făcut o excepție.
S-a întors către fani pentru a-i încuraja să își facă și mai mult simțită prezența. Era 1-1, dar repriza aparținuse, destul de clar, slovacilor. Nu doar că avuseseră avantaj de 1-0, nu doar că dominaseră, dar și la 1-1, după penaltyul înscris de Răzvan Marin, slovacii dominau.
Acela a fost momentul în care Edi a început să facă semne energice prin care să ceară susținerea celor peste 33.000 de suporteri români aflați la Frankfurt.
În același timp, Edi a arătat cu mâna către inimă, gest prin care transmite că jocul contra Slovaciei se poate câștiga doar cu inima, cu determinarea și voința. Atât a jucătorilor, cât și a lor, a suporterilor.
La final, el a sărbătorit împreună cu echipa cei 24 de ani răsplătiți de așteptare. Din 2000 România nu mai trecuse de faza grupelor, la niciun Mondial sau European.
