Mara* are 45 de ani și a crescut cu un tată alcoolic și cu o mamă care n-a știut să gestioneze situația decât prin conflict. Prin urmare, o bună bucată de timp, ajunsă la maturitate, povestea s-a repetat și în viața de cuplu a Marei. Până când ceva s-a schimbat.
*Din motive care țin de protejarea identității, numele folosite în acest articol nu sunt cele reale.
Cu un tată dependent de alcool și o mamă copleșită de situație, Mara a crescut mai mult sau mai puțin de una singură, cu tot felul de credințe limitative despre relații și despre viață, pentru că așa văzuse acasă că „se face”.
Ca să salveze trecutul, a repetat istoria: și-a ales la rândul ei un partener cu probleme legate de consumul de alcool și a încercat să își crească stima de sine depunând mult efort în viața profesională. Acum, povestește cum a făcut față tuturor provocărilor și ce a ajutat-o să creadă că ceva se poate schimba în bine.
„Ca o moluscă. Adică nu știa de el.” Copilăria
Mara s-a născut în Timișoara. Mama ei era contabilă, iar tatăl ei era director de bancă. Un profesionist impecabil la serviciu, dar când ajungea acasă la finalul fiecărei zile de muncă, se îmbăta de nu mai știa de el.
Locuiau pe-atunci în aceeași curte cu bunicii – părinții tatălui – iar el, când termina programul la bancă, se ducea mai întâi la mama lui, se îmbăta, după care ajungea acasă, unde erau soția și cele două fiice.
„Când veneau acasă, mama ne certa bine că e gălăgie, că nu e destul de curat, iar pe tata nici nu-l vedeam când începea să bea, pentru că mergea la bunica, adică la mama lui, și bea. Și apoi bea și acasă. În niciun caz nu era violent, dar era ca o moluscă. Adică nu știa de el, umbla îmbrăcat, dezbrăcat, nu putea să vorbească. A fost absent. Pur și simplu, eu nu-l țin minte decât așa”, începe Mara să povestească.
Lucrurile nu fuseseră întotdeauna astfel între cei doi soți, așa că sora Marei, cu patru ani mai mare decât ea, nu avea această unică perspectivă asupra părinților. Ea apucase să îi vadă și în perioadele în care încă se înțelegeau și apucase să-și vadă tatăl și altfel decât beat și absent. Dar Mara, nu. Și această diferență, aparent lipsită de importanță, a contat foarte mult în parcursul celor două fete.
Articolul poate fi citit în întregime pe www.smartliving.ro
