„Din experiența pe care o am, tinerii percep schimbările climatice ca un motiv de stres”, spune psihologul Matei Stănculescu într-o discuție cu HotNews despre anxietatea produsă oamenilor de căldura extremă, catastrofele naturale și informațiilor tot mai alarmante despre viitorul planetei.
- Cum să ne comportăm cu tinerii care văd schimbările climatice într-o variantă extremă? „Trebuie să-i ocrotim chiar dacă avem tentația să-i contrazicem”, mai spune terapeutul.
- La rândul său, sociologul Dani Sandu spune că deși toată lumea resimte efectele încălzirii climatice, nu există încă un consens și „va genera mai multă tensiune în următorii ani”.
88 % dintre adolescenții până în 19 ani au declarat, într-un sondaj făcut de UNICEF România, că schimbările climatice le afectează viața. Un studiu făcut de publicația științifică Lancet în 10 țări a arătat că 59 % din tinerii între 16 și 25 de ani sunt foarte îngrijorați de schimbările climatice.
Vara din 2024 a fost catalogată „cea mai călduroasă din istoria României” și a fost urmată de inundații catastrofale nemaivăzute.
Ce efecte au aceste lucruri asupra psihicului românilor, în special al tinerilor? Cum ne putem proteja sănătatea psihică când în jurul nostru se vorbește tot mai des despre „Apocalipsa climatică”?
Pentru a răspunde la aceste întrebări am vorbit cu psihoterapeutul Matei Stănculescu și sociologul Dani Sandu.
„Mintea noastră nu iubește schimbările”
Este normal să avem o stare de anxietate după ce am trăit „cea mai călduroasă vară din istorie”, am avut parte de inundații în care au murit oameni și se vorbește tot mai des despre fenomene extreme în perioada următoare?
Matei Stănculescu: Da, din două motive. Primul are legătură cu faptul că mintea noastră nu iubește schimbările. Subconștientul nostru percepe orice schimbare ca pe un virus și acționează ca un sistem imunitar care luptă împotriva lui.
Subconștientul nostru pune semnul egal între cum au fost lucrurile până acum și supraviețuire, și-și pune problema logic – dacă am supraviețuit în modul ăsta, înseamnă că totul trebuie să rămână așa, deoarece doar așa voi avea șanse mai mari să trăiesc.
Practic, orice schimbare este percepută drept o amenințare, iar subconștientul vine cu întrebarea: oare în situația asta, voi avea aceleași șanse de supraviețuire?
De partea cealaltă, în ceea ce privește schimbările climatice, există un hype de informații legate de încălzirea globală, de viitor, iar atunci este absolut normal să începem să ne gândim și dincolo de propria ființă, la copiii noștri, la nepoți, la generațiile următoare.
Mintea noastră, când face genul ăsta de exerciții, vine și cu scenarii care provoacă anxietate. Atunci când călătorim cu mintea în viitor, în general, în mod subconștient sau din reflex, îl scanăm de pericole; cu asta se ocupă partea creierului nostru setată pe supraviețuire. Cu cât observă mai multe obstacole, cu atât sunt șanse mai mari ca stările de anxietate să fie amplificate.
Au ajuns schimbările climatice un motiv de stres? Din ceea ce percepeți dumneavoastră în discuțiile cu oamenii.
Din experiența pe care o am în lucrul cu oamenii, tinerii cu vârste între 19-20-21 de ani, din generația Z, percep acest subiect drept un motiv de stres. Lucrez cu tineri care vor să-și dedice întreg viitorul în zona sustenabilității, a găsirii de soluții alternative pentru energie sau tineri care aleg să fie voluntari la curățarea deșeurilor din natură. Principala sursă de stres în rândul celor din generația Z, pe lângă problemele care generează anxietate, este legată de faptul că adulții sau cei mai în vârstă ca ei nu sunt deloc sau sunt prea puțin preocupați de subiect.
Schimbările climatice afectează relațiile sociale și dinamica familială?
Sigur, putem vorbi de stres în familie atunci când oamenii trăiesc în anumite zone predispuse la evenimente extreme, cum ar fi inundații puternice, surpări de teren sau chiar clădiri cu bulină. În situațiile astea, unul dintre parteneri poate vrea să se mute, în timp ce altul nu, unul are un nivel de anxietate mai ridicat, iar altul nu.
Incertitudinea ne ține pe toți într-o stare de anxietate. Spre exemplu, în cazul în care s-a întâmplat ceva și suntem nevoiți să ne mutăm sau chiar dacă nu s-a întâmplat nimic și există doar riscul, putem vorbi despre o teamă de izolare – ce facem, cine o să ne ajute, cum o să ne înțelegem cu alți oameni din alte părți, nu avem bani, trebuie să o luăm de la zero – dar și una în care e posibil să ne pierdem rețeaua de sprijin, comunitatea, familia, prietenii.
Nevoia de a vorbi cu niște oameni care să ne permită să ne vulnerabilizăm este esențială.
„E important să acceptăm lucrurile care nu țin de noi”
Ce putem face pentru a ne adapta la noile condiții și cum putem să ne îmbunătățim sănătatea mintală?
În primul rând, a ne duce la gândul la „ceea ce depinde de noi.” E important să acceptăm lucrurile care nu țin de noi, iar apoi vom reuși să căutăm cu mai puțină anxietate informații, vom putea să ne educăm, să înțelegem schimbările climatice, impactul lor asupra noastră, unde e mai rău pe planetă și unde nu, cât și ceea ce putem face pentru a ne simți mai bine.
Un alt lucru este să facem acțiuni concrete spre propria liniște. Nu e bine nici să ne pregătim non-stop pentru ceea ce e mai rău, dar, spre exemplu, un ghiozdan la îndemână în care punem niște conserve, apă, o lanternă, actele cele mai importante, poate fi o sursă de calm.
Putem să ne implicăm în acțiuni colective de mediu, de la a strânge gunoaiele din natură la a planta copaci, dar și să avem grijă de noi, cum ar fi să mergem la terapie.
Cum pot comunitățile și indivizii să-și construiască reziliența psihologică în fața incertitudinilor climatice?
Hai să ne gândim la mintea noastră ca la un container, unde vin tot felul de factori de stres – sănătatea, situația financiară, schimbările de la birou, ratele etc., dar și schimbările climatice, în cazul de față. Noi trebuie să depresurizăm containerul ăsta în mod constant și este foarte important pentru mintea noastră să mai și eliberăm din presiune, altfel, se tot adună acolo lucruri și riscăm să răbufnim. În situația asta, avem de-a face cu două modalități prin care o putem gestiona – cele nesănătoase și cele sănătoase.
În prima categorie, vorbim despre scufundarea în pastile (atenție, pastilele pot fi o soluție pe un termen rezonabil de timp și în anumite situații și când sunt prescrise de un specialist; dar când lenea de a nu lucra cu tine duce la o dependență de substanțe chimice, atunci clar nu mai sunt în zona aia bună), alcool, droguri, fumat etc.
Toate astea sunt modalități nocive de coping (n.r. – de gestionare a situației) dar care, pe perioade foarte scurte de timp, lasă sentimentul că ajută.
Pe partea cealaltă, avem modalitățile sănătoase de a face față unei situații, cum ar fi mersul la terapie – ajută foarte mult, deoarece, spre deosebire de discuțiile între prieteni, implică să cobori într-o profunzime a lucrurilor, să treci de bariera că ești judecat, să simți că ești ascultat și că cineva empatizează 100% cu tine, și, în modul ăsta, chiar să poți să scoți din tine lucruri, pe care poate chiar ți-ar fi rușine să le zici celor apropiați, și să le lași să se așeze altfel la loc, odată ce le-ai verbalizat.
Sportul este o altă modalitate benefică de a face față unor situații dificile – când faci sport, tot ce se întâmplă în corpul și mintea ta ajută la eliberarea containerului de stres, mintea va găsi soluții la probleme, deoarece se secretă hormoni de care ai nevoie în astfel de situații, te simți mai bine fizic și mental.
Importanța unui grup de sprijin ajută de asemenea – când te înconjori de oameni care se confruntă cu aceleași probleme sau griji cu care te confrunți și tu. Descoperi că nu ești singurul care trece prin asta, ești înțeles și acceptat.
Plimbările în natură, practicile de mindfulness sau meditație sunt alți factori pozitivi, la fel și toate modurile prin care cineva dorește să-și cultive latura spirituală.
„Încearcă să verifici sursele de unde-ți iei informațiile”
Ce rol credeți că joacă mass-media în amplificarea sau reducerea anxietății legate de schimbările climatice și cum putem gestiona asta – să fim și informați, dar nu constant îngrijorați?
Într-adevăr, atunci când aflăm informații îngrijorătoare pe un subiect care ne neliniștește, șansele sunt ca anxietatea, pe care oricum o aveam legată de acel subiect, să escaladeze. De asta, în unele cazuri, prea multă informare poate să facă și rău. Încearcă să verifici sursele de unde-ți iei informațiile, caută surse credibile.
Balanța dintre informare și anxietate stă în „ce-i prea mult strică” – dacă nu ești deloc informat trăiești o stare de anxietate pentru că îți dai seama că nu știi multe lucruri, dar aceeași stare o trăiești și dacă citești mereu articole pe subiect sau te uiți mereu la știri. Indicat ar fi, după ce ți-au ales acele surse, să-ți setezi o fereastră de jumătate de oră, maximum o oră pe zi, în care să faci asta, iar apoi să-ți continui viața, fără să lași ca acele informații să te copleșească.
Schimbările climatice pot influența apariția unor noi forme de tulburări psihologice sau le pot accentua pe cele deja existente – în ce moduri?
Da. În cazul unei persoane anxioase, astfel de evenimente pot amplifica acea stare și aici putem vorbi de terminologii precum „eco-anxietate” sau „stres climatic”, dar, în esență, vorbim despre o bază anxioasă peste care venim cu mai mulți factori dintr-o singură zonă, în cazul de față, schimbările climatice.
„Tinerii au nevoie de sprijin emoțional, trebuie să-i ocrotim”
Cum putem educa și sprijini tinerii, care par să fie cei mai preocupați de schimbările climatice, pentru a-și gestiona mai bine temerile?
În primul rând, să nu le stăm în cale. Să-i ascultăm, să-i validăm, chiar dacă suntem tentați să-i contrazicem.
Tinerii care privesc lucrurile într-o extremă, pe zona asta, te pot face să le explici cum toate aceste schimbări climatice au mai existat de-a lungul istoriei pământului și deși sunt întreținute și accelerate într-o formă de oameni, nu țin doar de ei.
Indicat este să-i asculți și să-i înțelegi, deoarece și în retorica lor există o sămânță validă de adevăr.
Un alt lucru pe care-l putem face este legat de partea de educare și informare – să le punem la dispoziție surse credibile de informații, cu ajutorul cărora să-i mai liniștim. La fel de important este să-i încurajăm, pentru că demersurile lor sunt foarte corecte – e mai bine să fie plastice în pădure decât să nu fie? Evident că nu. E mai bine să găsim moduri sustenabile prin care să producem energie electrică? Normal, cu atât mai mult cu cât asta poate ajuta întreaga planetă.
Da, încă nu se poate, deoarece e nevoie de dezvoltarea tehnologiei, de oameni care să-și dedice întreaga energie în acest domeniu etc. Poate tinerii din generația Z vor fi cei care vor găsi noi metode de stocare a energiei eoliene și solare. În cele din urmă, au nevoie de sprijin emoțional. Pe unii îi doare foarte tare ceea ce se întâmplă, au acest spirit revoluționar în ei, și ar fi bine să-l ocrotim.
Ce rol joacă sentimentul de neputință în fața unei probleme globale ca schimbările climatice în creșterea nivelului de stres și anxietate – cum îi facem față?
Sentimentul de neputință este foarte greu și el poate declanșa sentimente de evitare, cum e exemplul cu băgatul capului în pământ ca struțul (ideea că ceea ce nu vezi nu poate să te afecteze, ceea ce nu e o realitate), dar mai sunt și alte consecințe, cum ar fi sentimentele de copleșeală, însoțite de gânduri precum „nimic nu mai are rost” sau „orice aș face nu va face nicio diferență.”
Toate astea pot duce la deznădejde, stări depresive, dar și un nivel de stres ridicat. Cum facem față? În primul rând, ne concentrăm pe ceea ce putem controla, cum ar fi faptul că poți să te oferi voluntar în diferite demersuri în care crezi (să strângi plastice din pădure, să protejezi specii pe cale de dispariție, să îți oferi cunoștințele și experiența unor oameni care deja se ocupă cu asta etc.) și să faci bine în micul tău colț de lume. Este indicat să cauți alți oameni care fac astfel de acțiuni pro-mediu, fie că vorbim de ONG-uri sau alte organizații care sprijină demersuri din zona asta.
Te vor ajuta pentru că oferă sentimentul că faci concret ceva, iar asta va scădea nivelul de stres.
„Subiectul va genera și mai multă tensiune în următorii ani”
La rândul său, sociologul Dani Sandu crede că deși, teoretic, toată lumea ar trebui să perceapă efectele încălzirii climatice „nu există un consens în societate din acest punct de vedere”.
„În ultimii ani, numărul celor care nu cred în existența schimbărilor climatice a scăzut, în Europa cel puțin. În schimb, a apărut o nouă categorie de oameni – aceia care consideră că schimbările climatice există, dar ele fie nu sunt teribil de alarmante sau nu ar trebui să fie prioritatea principală a societății. Mulți dintre alegătorii partidelor populiste de dreapta radicală și chiar de dreapta conservatoare sunt în una din aceste două categorii”, explică Dani Sandu.
Expertul aduce în discuție alegerile europarlamentare și spune că numărul votanților acestor partide (și implicit a celor reticenți la politicile environmentalist) a crescut în mod alarmant (în Parlamentul European aceștia reprezintă aproape un sfert dintre aleși).
Sociologul aduce în discuție și faptul că subiectul schimbărilor climatice se resimte cel mai puternic sub forma unui conflict între generații și clase sociale.
Expertul dă exemplul tinerilor din orașe mari care organizează proteste uneori extreme, „se lipesc de șosele și întrerup traficul, riscându-și viețile, sau Just Stop Oil, ai căror membri au atacat tablouri faimoase pentru a atrage atenția asupra problemelor climatice”.
„Pe de altă parte, oameni blue collar (n.r. clasa muncitoare), în special din mediul rural și ocupați cu agricultură, au organizat unele dintre cele mai mari proteste din istoria recentă a Uniunii Europene, în general, împotriva unor decizii luate în numele luptei împotriva schimbărilor climatice.
Acest conflict este mult mai răspândit și puternic decât am crede. Și, în loc să ne unească, probabil subiectul schimbărilor climatice va genera și mai multă tensiune în următorii ani”, încheie Dani Sandu.
