Conform informațiilor existente, Dîba era internat la spitalul Colentina din Capitală. Recent, pe pagina sa de Facebook a fost postat un apel pentru donarea de sânge, în special grupa 01 pozitiv.

Vestea morții sportivului a fost făcut marți, tot pe Facebook, de Flaviu Butnaru, consilier superior în cadrul Agenției Naționale pentru Sport (ANS).

„S-a stins și Vasile Dîba. Dumnezeu să-l odihnească în pace”, a scris Butnaru în postarea citată.

PORTRET Vasile Diba a fost descoperit la varsta de 15 ani de antrenorul emerit Igor Lipalit, care a venit in localitatea sa natala Jurilovca si l-a convins sa incerce kaiacul. In 1970, a plecat la Tulcea, de unde a fost transferat la Dinamo. Dupa o luna, s-a intors la Tulcea, unde a continuat kaiacul timp de doi ani, in 1972 fiind rechemat la Dinamo. Primele medalii le-a obtinut la Snagov, la Campionatele Europene de juniori din 1971, unde a castigat doua medalii de argint, la K2 – 500 m, alaturi de Simion Chirila, si la kaiac de patru persoane pe 500 m (K4 – 500 m), unde i-a avut colegi pe Mihalin Policarp, Ivanov Ion si Simion Chirila. In 1974, la Campionatele Mondiale de la Ciudad de Mexico, a cucerit doua medalii de aur, la kaiac simplu pe 500 m (K1 – 500 m) si la stafeta kaiac simplu 4×500 m (K1 – 4×500 m), alaturi de Ernst Pavel, Atanase Sciotnic si Mihail Zaifu.Un an mai tarziu, la CM de la Belgrad, s-a clasat al doilea in ambele probe. In 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la K1 – 500 m, proba nou introdusă în programul olimpic, a cucerit primul titlu olimpic din istoria kaiacului românesc, iar la kaiac simplu pe 10000 m (K1 – 1000 m) a obtinut medalia de bronz. La JO din 1980, de la Moscova, a castigat medaliile de argint la kaiac de patru persoane pe 1000 m (K4 – 1000 m) si de bronz, la K1 – 500 m. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I (1976), Ordinul Meritul Sportiv clasa a II- a (1981) şi Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004).