n Mexic, a fost unul dintre protagoniştii unuia dintre cele mai mari meciuri din istoria Cupei Mondiale, semifinala câştigată în faţa Germaniei (4-3), alături de alte nume mari precum Gianni Rivera, Giacinto Fachetti şi portarul Dino Zoff.
El a marcat unul dintre cele cinci goluri din prelungirile care au calificat Italia în finală împotriva Braziliei lui Pele (4-1).
Cu doi ani mai devreme, marcase cel mai important dintre cele 35 de goluri ale sale în tricoul „azzurro”, în finala Euro, pe stadionul Olimpic din Roma, împotriva Iugoslaviei (2-0). A fost o reeditare a finalei, după un 1-1 şi după ce se calificase în semifinala contra URSS… prin tragere la sorţi, deoarece încă nu fuseseră introduse loviturile de departajare.
La nivel de club, Riva, originar din Lombardia, a fost omul care a îmbrăcat un singur tricou, cel al echipei Cagliari din Sardinia. În mai multe rânduri a refuzat oferte de la echipe mari, în special de la Juventus Torino. În 1970, cele 21 de goluri marcate de el în 30 de meciuri au dus echipa la un titlu istoric, fiind pentru prima dată când Scudetto era câştigat de o echipă din sudul Italiei.
Cel pe care scriitorul şi cineastul Pier Paolo Pasolini l-a descris ca fiind un poet al mingii a ratat de puţin Balonul de Aur: a fost al doilea în 1969, când compatriotul său Gianni Rivera a fost încoronat câştigător, apoi al treilea în 1970, după germanul Gerd Muller şi englezul Bobby Moore.
Cel mai bun marcator din fotbalul italian în 1967, 1969 şi 1970, el a marcat 35 de goluri în 42 de apariţii pentru Italia, o performanţă în epoca ultradefensivă a triumfătorului „catenaccio”.Riva s-a născut la 7 noiembrie 1944 într-o familie modestă şi şi-a pierdut tatăl când avea nouă ani. Iniţial jucător la clubul din oraşul său natal, Leggiuno, în D3, el a fost recrutat în 1963 de Cagliari, pe atunci în Serie B. Cele două mari cluburi din Milano, AC şi Inter, aveau să regrete mai târziu pentru că au ratat acest jucător.
Afectat de accidentări, a agăţat ghetele în cui în 1976, la doar 31 de ani. Apoi a fost pentru scurt timp preşedinte al clubului Cagliari în 1986, înainte de a deveni membru al staff-ului tehnic al echipei naţionale între 1988 şi 2013. În 2005, fostul său club i-a retras tricoul cu numărul 11 în onoarea sa.
Gigi Riva a murit la spital, unde a fost internat după ce a suferit un infarct sâmbătă.
„Gigi Riva a întruchipat mitul omului liber şi al fotbalistului extraordinar: mândria, clasa şi simţul dreptăţii sale au unit generaţii şi au fascinat milioane de oameni”, a reacţionat preşedintele FIGC, Gabriele Gravina.
În memoria sa, un minut de reculegere va fi ţinut înaintea meciurilor din Italia programate de mâine până în weekend.
