Dragă doamnă educatoare, învățătoare sau profesoară, m-am hotărât să-ți scriu!
Dă-mi voie să-ți spun că mi-e frică. Mi-e frică de nu mai pot ca nu cumva tot ceea ce îi ofer copilului meu să se ducă pe apa sâmbetei. În fiecare zi mă întreb dacă sunt o mamă bună, dacă îi ofer copilului meu toate condițiile pentru a deveni un adult sănătos, echilibrat, fără frustrări, dacă îi ofer educația și buna creștere de care are atâta nevoie.
Dragă doamnă învățătoare, știu că nu-i ușor să ai răbdare cu atâția copii. Și eu simt că-mi iau câmpii uneori (și e copilul meu, totuși), dar mă uit la el și văd o ființă fragilă care își pune toată încrederea în mine. Să știi că și tu ești importantă pentru ei, așa că te rog să ai răbdare. Te rog să-ți amintești în fiecare zi ce însemni pentru sufletele acestea mici. Ești una dintre persoanele care vor contribui la felul cum se vor comporta în societate, la felul cum vor face alegerile în viață, dar mai ales, la construirea stimei lor de sine.
Dragă doamnă învățătoare, când simți că nu mai poți, nu te răzbuna pe ei. Lasă-i să se joace și să se bucure de lumea lor atât de inocentă și acordă-ți o pauză, amintește-ți că, dincolo de frustrările care ți le poate aduce orice loc de muncă, a fi dascăl implică ceva mai mult decât atât. Amintește-ți că în omul de mâine va fi și o parte din tine și asta e important.
Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro
