În perioada 2024-2025, situația fiscal-monetară a României este caracterizată de provocări semnificative și de eforturi continue de stabilizare economică.
Cadrul fiscal-monetar în România. Situația Fiscală
Deficitul bugetar al României rămâne ridicat. În 2024, se estimează că deficitul guvernamental general va crește până la circa 7 – 8% din PIB, de la 6.6% în 2023. Această creștere este alimentată în principal de cheltuielile guvernamentale în continuă creștere, inclusiv majorări ale salariilor în sectorul public și recalculări ale pensiilor în contextul reformei sistemului de pensii. Cheltuielile publice și investițiile finanțate de UE continuă să fie la un nivel ridicat, dar se preconizează o scădere semnificativă a investițiilor în construcții rezidențiale.
Datoria publică este așteptată să crească de la 48.8% din PIB în 2023, la 51% în 2024 și la 53.6% în 2025, reflectând necesitatea unor măsuri de consolidare fiscală mai stricte pentru a controla creșterea datoriilor .
Situația Monetară în România
În ceea ce privește politica monetară, Banca Națională a României (BNR) a menținut rata dobânzii de politică monetară la 7% până la finalul primului semestru al anului 2024, în încercarea de a controla inflația persistentă. În prima sedință din semestrul al doilea (5 iulie), BNR a redus rata dobânzii de politică monetară cu 25 de puncte de bază, până la 6,75%. Continuarea reducerii graduale a ratei dobânzii de politică monetară este preconizată a fi menținută în următoarele sedințe din acest an, pornind de la asumpția că presiunile inflaționiste vor continua să se atenueze.
Inflația este de așteptat să scadă de la 6,6% în 2023 la 4,8% (sau chiar spre 4%) în 2024 și la 3,7% în 2025. Cu toate acestea, majorările salariale și pensiile crescute vor continua să pună presiuni asupra prețurilor, menținând inflația de bază la un nivel ridicat.
În perspectivă, creșterea PIB-ului real este estimată să accelereze la 3,4% în 2024, susținută de consumul privat și de investițiile publice finanțate de UE. În 2025, creșterea PIB-ului este așteptată a atinge un nivel de aproximativ 3,0%, în ciuda încetinirii creșterii veniturilor disponibile reale și a unei cereri interne mai modeste.
În ansamblu, România se confruntă cu provocări semnificative atât pe partea fiscală, cât și pe cea monetară, fiind necesare măsuri de consolidare fiscală și monitorizare a contextului politicii monetare pentru a asigura stabilitatea economică pe termen lung.
Contextul fiscal European
Zona euro. În 2024 și 2025, situația fiscală a zonei euro este marcată de reformele recente ale cadrului de guvernanță economică și de nevoia de ajustări fiscale sustenabile. Cadrul reformat urmărește reducerea graduală și realistă a deficitelor și datoriilor publice, protejând în același timp investițiile esențiale pentru tranziția verde și digitală, securitatea energetică și alte priorități strategice.
Pentru 2024, se recomandă un impuls fiscal restrictiv de aproape 0,5% din PIB, alături de eliminarea măsurilor de sprijin energetic, ceea ce ar reduce sprijinul fiscal discreționar cu 0,8% din PIB. În 2025, țările cu o datorie publică de peste 90% din PIB trebuie să o reducă anual cu cel puțin un punct procentual, în timp ce țările cu datorii mai mici de 90% trebuie să realizeze reduceri anuale de 0,5 puncte procentuale.
Noul cadru fiscal permite ajustări personalizate pentru fiecare stat membru, pe baza analizei sustenabilității datoriilor și a planurilor fiscale-structurale pe termen mediu. Aceste planuri, întinse pe patru sau cinci ani, trebuie să asigure reducerea sustenabilă a datoriei și creșterea incluzivă.
De asemenea, pentru a încuraja investițiile și reformele, statele membre pot beneficia de perioade mai lungi de ajustare, până la șapte ani, dacă implementează reforme care îmbunătățesc potențialul de creștere și sustenabilitatea fiscală.
În concluzie, situația fiscală a zonei euro în 2024-2025 se va concentra pe consolidarea bugetară prudentă și adaptată specificului fiecărui stat membru, cu un accent puternic pe investițiile strategice și reformele necesare pentru o creștere sustenabilă.
Zona non-euro. În 2024 și 2025, situația fiscală a țărilor non-euro din UE prezintă o varietate de provocări și ajustări, în funcție de contextul economic și politic specific fiecărei țări.
Principalele aspecte:
a) Deficite bugetare și Datorii publice. Majoritatea țărilor non-euro se confruntă cu presiuni pentru reducerea deficitelor bugetare și a datoriei publice, urmând direcțiile stabilite de noul cadru fiscal al UE. De exemplu, guvernul român intenționează să reducă deficitul bugetar, iar măsurile fiscale în acest sens sunt esențiale pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung,
b) Reforme și Investiții. Ca parte a reformelor fiscale, țările non-euro sunt încurajate să implementeze măsuri care sprijină creșterea economică și să investească în tranziția verde și digitală. Aceste investiții sunt vitale pentru a răspunde provocărilor economice și a asigura o creștere durabilă,
c) Inflație și Politici monetare. În 2024, se așteaptă ca inflația să scadă în majoritatea țărilor non-euro, urmând o tendință de stabilizare economică. Reducerea inflației este esențială pentru a permite o politică fiscală mai flexibilă și pentru a stimula creșterea economică,
d) Creștere economică. Se prevede o creștere moderată a economiilor non-euro, susținută de creșterea venitului disponibil și de diminuarea presiunilor inflaționiste. Acest context favorabil ar putea conduce la o creștere a consumului privat și a investițiilor.
În acest context, în perioada 2024-2025, țările non-euro din UE vor trebui să echilibreze măsurile de consolidare fiscală cu necesitatea de a sprijini creșterea economică și investițiile strategice. Ajustările fiscale și reformele structurale vor juca un rol esențial în asigurarea sustenabilității economice pe termen lung.
Consolidarea echilibrului intern în plan fiscal-bugetar. Nuanțele diferite ale consolidării fiscale și ale consolidării bugetare
Consolidarea fiscală și consolidarea bugetară sunt termeni adesea folosiți în contextul politicilor economice și financiare, dar au nuanțe diferite.
Consolidarea fiscală (Cf), se referă la măsurile prin care guvernele încearcă să reducă deficitul fiscal și să stabilizeze sau să reducă datoria publică pe termen lung. Aceasta implică adesea o abordare simultană, combinată a măsurilor in vederea:
a) creșterii veniturilor, prin majorarea impozitelor sau îmbunătățirea colectării veniturilor existente,
b) reducerii cheltuielilor, prin limitarea cheltuielilor publice, reducerea subvențiilor, reformarea sistemelor de pensii sau reducerea numărului de angajați publici.
Scopul consolidării fiscale este de a crea o situație fiscală sustenabilă, care să permită guvernelor să răspundă eficient la șocuri economice viitoare fără a fi nevoie de măsuri fiscale drastice.
Consolidarea bugetară (Cb), se referă la procesul de ajustare a balanței bugetare pentru a reduce deficitul bugetar, pe termen scurt sau mediu. Aceasta poate include elemente de consolidare fiscală, dar se concentrează mai specific pe:
a) echilibrarea bugetului, asigurându-se că veniturile și cheltuielile guvernamentale sunt mai bine aliniate pentru a evita deficitele anuale mari,
b) managementul eficient al cheltuielilor, prin prioritizarea cheltuielilor esențiale și eliminarea risipei bugetare,
c) controlul deficitului bugetar, astfel încât acesta să rămână la un nivel sustenabil în raport cu PIB-ul.
Consolidarea bugetară este adesea un obiectiv pe termen scurt sau mediu, având în vedere ajustările necesare pentru a atinge sau menține un deficit bugetar acceptabil.
Diferențe cheie dintre cele două abordari/obiective sunt: de natură temporală (C.f. se concentrează pe sustenabilitatea pe termen lung, C.b. poate fi orientată pe termen scurt sau mediu), ca sferă de aplicare (C.f. include măsuri structurale, reforme economice și modificări ale politicilor fiscale, C.b. este mai restrictivă, axându-se pe echilibrarea veniturilor și cheltuielilor anuale), din punct de vedere al obiectivelor (C.f. vizează stabilitatea și sustenabilitatea fiscală în ansamblu și în context multianual, C.b. se concentrează pe echilibrul bugetar și controlul deficitului pe termen scurt).
Prin urmare, deși cei doi termeni sunt strâns legați și uneori folosiți interschimbabil, consolidarea fiscală are o abordare mai largă și pe termen lung, în timp ce consolidarea bugetară este mai focalizată pe ajustările imediate necesare pentru a atinge un echilibru bugetar.
Contextul monetar European
Zona euro. Situația monetară în zona euro este marcată de o serie de ajustări ale politicii monetare menite să stabilizeze economia și să atingă ținta de inflație a Băncii Centrale Europene (BCE).
- Inflația și politica monetară. Inflația în zona euro este prognozată să scadă de la 5,4% în 2023 la 2,5% în 2024 și 2,2% în 2025, atingând ținta BCE de 2% în 2026. BCE a decis să reducă ratele dobânzilor cu 25 puncte de bază în iunie 2024, după nouă luni în care le-a menținut constante, datorită îmbunătățirii perspectivei inflației și scăderii presiunilor inflaționiste.
- Activitatea economică. Creșterea PIB-ului real în zona euro este așteptată să fie de 0,9% în 2024, 1,4% în 2025 și 1,6% în 2026. Recuperarea economică din 2024 este susținută de o creștere a veniturilor disponibile și de o cerere externă robustă, deși se așteaptă ca impactul negativ al înăspririi anterioare a politicii monetare să se diminueze treptat.
- Condițiile financiare. Ratele de împrumut pentru companii și ipoteci au crescut semnificativ, ceea ce a dus la condiții de finanțare restrictive. Acest lucru a contribuit la temperarea cererii și la reducerea inflației, dar a avut și un efect de frânare asupra activității economice. BCE continuă să monitorizeze riscurile de fragmentare și stabilitate financiară, având în vedere impactul potențial al condițiilor financiare stricte asupra piețelor de obligațiuni suverane și sectorului bancar.
- Piața muncii. Piața muncii rămâne rezilientă, cu o rată a șomajului aproape de minime istorice, deși există semne de corecție, cum ar fi scăderea numărului total de ore lucrate și a ratei locurilor de muncă vacante. Aceste evoluții sugerează o posibilă încetinire a creșterii salariilor, care este așteptată să se reducă treptat.
În ansamblu, situația monetară în zona euro în 2024-2025 reflectă eforturile BCE de a controla inflația și de a susține creșterea economică într-un context de condiții financiare stricte și ajustări prudente ale politicii monetare.
Zona non-euro. Situația monetară în țările non-euro din Uniunea Europeană variază semnificativ în funcție de politicile economice, condițiile specifice fiecărui stat membru și amplasarea regională. În general, țările non-euro din UE vor continua să facă față unor provocări similare cu cele din zona euro, cum ar fi presiunile inflaționiste și necesitatea ajustărilor fiscale.
Inflația și politica monetară. Inflația este așteptată să scadă în majoritatea economiilor, dar va rămâne un subiect important pentru politica monetară. Băncile centrale din aceste țări vor continua să gestioneze politicile de dobândă pentru a contracara inflația și a sprijini creșterea economică. De exemplu, Banca Națională a Poloniei și Banca Națională a Ungariei vor monitoriza îndeaproape evoluțiile inflaționiste și vor ajusta ratele dobânzilor în funcție de contextul economic.
Creșterea economică. Creșterea economică este prognozată să fie modestă, influențată de factori precum scăderea cererii externe și incertitudinile geopolitice. Deși unele economii vor beneficia de creșterea exporturilor și de redresarea post-pandemie, altele vor continua să se confrunte cu provocări structurale și cu nevoia de reforme pentru a stimula creșterea.
Piața muncii. Piața muncii va rămâne relativ robustă, cu rate ale șomajului la niveluri scăzute și o creștere constantă a ocupării forței de muncă. Creșterea salariilor nominale este de așteptat să continue, deși într-un ritm mai lent, ceea ce va ajuta la susținerea consumului intern .
Europa Centrală și de Est (ECE)
Se preconizează că țări precum Polonia și Ungaria vor înregistra o creștere economică relativ puternică în 2024, determinată de scăderea inflației și de veniturile reale solide. Cu toate acestea, ele se confruntă cu provocări din cauza condițiilor de creditare stricte și a încetării unor fluxuri de finanțare din partea UE. Inflația în aceste regiuni a fost ridicată, dar se preconizează că va scădea, deși va rămâne peste media UE pentru o anumită perioadă.
Bulgaria s-a confruntat cu obstacole în adoptarea monedei euro, inflația și disciplina fiscală fiind principalele preocupări. Deși țara intenționează să adopte moneda euro până în 2025, instabilitatea politică și întârzierile legislative ar putea împinge acest obiectiv mai departe. Se preconizează că inflația ar scădea sub limita criteriilor de la Maastricht la finalul acestui an, însă sunt necesare o disciplină fiscală și reforme susținute pentru a atinge și menține acest obiectiv.
România. Inflația din România rămâne mai rigidă din cauza cererii interne puternice și se preconizează că va rămâne sub pragul de 5% în 2024, după ce în luna iunie a coborât ușor sub acest prag (4,9%). Acest lucru contrastează cu tendința mai largă de scădere a inflației în alte țări din UE.
Europa de Nord-Vest
Suedia și Danemarca. Aceste țări sunt mai puțin înclinate să adere la zona euro din cauza rezistenței politice și a beneficiilor pe care le oferă politicile monetare independente. Ambele țări au gestionat bine inflația, Danemarca urmând să înregistreze o inflație de circa sau chiar sub 1% din cauza slabei presiuni asupra prețurilor.
Tendințe generale
În acest context, țările non-euro din UE vor naviga printr-un mediu economic complex în următoarele 6 trimestre, marcat de necesitatea gestionării inflației și susținerii creșterii economice într-un context de incertitudini globale. Politicile monetare și fiscale vor fi esențiale pentru a menține stabilitatea economică și a stimula creșterea pe termen mediu.
Țările din afara zonei euro au beneficiat de politici monetare independente, în special în perioade de șocuri economice precum pandemia și recentele crize energetice. Cu toate acestea, ele se confruntă cu diverse provocări, inclusiv gestionarea inflației, instabilitatea politică și necesitatea unor reforme economice continue pentru a asigura stabilitatea pe termen lung .
Pe scurt, în timp ce unele țări din afara zonei euro se îndreaptă spre adoptarea monedei euro prin îmbunătățirea politicilor fiscale și monetare, altele preferă să își păstreze independența monetară pentru a gestiona mai bine condițiile economice locale. Perspectivele economice pentru următoarele 6 trimestre indică îmbunătățiri treptate, dar subliniază importanța reformelor susținute și a stabilității politice.
Provocări pentru economia Europeană
Economia Uniunii Europene (UE) se confruntă cu provocări semnificative în 2024, dar riscul de recesiune este mixt și variază în funcție de raționamente, argumente și perspective.
Pe de o parte, există opinii conform cărora există un risc considerabil (aproximativ 50%) ca zona euro să intre în recesiune în orizontul următoarelor 6 trimestre. Între argumentele importante menționate se regăsesc absența stimulentelor fiscale semnificative și impactul șocului prețurilor la energie și al dobânzilor BCE încă prea mari. Alte opinii susțin că scenariul unei recesiuni tehnice în a doua parte a acestui an este un scenariu care nu trebuie ignorat.
Pe de altă parte, există și evaluări mai optimiste care sugerează că UE ar putea evita o recesiune completă. Comisia Europeană prevede o expansiune moderată a economiei, susținută de creșterea veniturilor reale și o scădere a inflației. Inflația este așteptată să scadă la 2.7% în UE, ceea ce ar putea diminua presiunea asupra consumatorilor și a companiilor . În plus, piețele de energie și gaz natural par să se stabilizeze, contribuind la reducerea costurilor pentru gospodării și industrie.
În concluzie, deși riscurile sunt evidente și există multe incertitudini, există și elemente care sugerează că UE ar putea evita o recesiune severă, cel puțin pe termen scurt. Cu toate acestea, monitorizarea atentă a factorilor economici și politici va fi esențială pentru o abordare adecvată a provocărilor viitoare.
Nu în ultimul rând…
viața de zi cu zi a europenilor este esențială pentru ei. Nu sunt confortabili cu ideea că ar putea pierde controlul asupra deciziilor care o vor influența, cu atât mai mult cu cât sunt constienți că situația actuală le provoacă un disconfort teribil. Schimbările economice (globalizarea, impactul schimbărilor climatice), tehnologice (digitalizarea), geopolitice (tensiunile din Orientul Mijlociu, migrația, tensiunile de la granița estică și un partener cheie – SUA – preocupat de propriile probleme interne), sunt probleme dificil de adresat.
Privind în propria ogradă, lucrurile nu sunt mai liniștitoare. Reformele structurale încete aduc în atenție alte temeri precum șomajul structural acompaniat de îmbătrânirea populației. Disoluția curentelor politice tradiționale sau imposibilitatea de a construi alternative viabile necontaminate, deschid „portile” naționalismului politic și provoacă ideea de unitate și solidaritate.
Soluția nu se regăsește doar în sfera economică. Singură, economia, nu poate repara totul, pentru că acum este mai înainte efect și apoi cauză. Accept cu drag orice obiecții, argumentate, asupra acestei opinii. Singur, un stat membru, oricare, nu poate repara nimic. Prin urmare, europenii sunt responsabili, împreună, pentru viitorul pe care și-l doresc.
Frumoasa fiică a regelui Agenor al Feniciei, prințesa feniciană răpită de Zeus și dusă pe insula Creta (precum este menționată în mitologia greacă), regină a Cretei (precum o vedea Homer), una dintre Oceanide, fiicele lui Oceanos și ale zeiţei Tethys, cea care împreună cu Poseidon l-a avut pe Euphenos, însoţitorul lui Iason în căutarea Lânii de Aur, sau o „contemplație largă” (data fiind etimologia incertă pe care o are), Europa a rezistat. Dezbinată, pierdută, regăsindu-se, unindu-se, Europa a răzbătut și a rezistat.
Se poate spune, pe bună dreptate, că unitatea nu i-a fost nicicând mai încercată. Probabil nici mai vulnerabilă.
Heraclit, vorbind despre armonie, a spus că „unitatea dezbinându-se în ea însăși totodată se realcătuiește, la fel ca armonia arcului și a lirei”. Până acum a avut dreptate.
N.Red. Florian Libocor este economistul șef al BRD, iar opiniile din acest articol sunt personale, fără a angaja instituțiile cu care este asociat.
