Anul 2022 este singurul din seria aflată în statisticile EUROSTAT pentru care numărul de cetățeni români reveniți în țară (190 de mii) este mai mare decât cel al cetățenilor emigranți (175 mii). Dar nu e suficient, spune Dumitru Sandu, profesor la Universitatea din București, specializat în migrație transnațională.
”Asistăm la o tendință în creștere de revenire în țară?”, se întreabă profesorul Dumitru Sandu, de la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București. Într-un articol publicat în Contributors, el spune că tendința de lungă durată a fost ca numărul cetățenilor români emigranți pentru mai mult de un an de zile în alte țări să fie mai mare decât al celor care au revenit în țară.
Așa arată procesul de lungă durată cu datele de la EUROSTAT: ca o hemoragie nu doar de forță de muncă sau creiere, ci și de determinare dinspre România spre exterior. În seria de numere analizată nu există date disponibile pentru anii 2019 și 2020, dar sunt de dinainte și de după.
Ultimul an unde au fost agregate date este 2022, care a fost un an special.
Emigranți din și reveniți în România 2013-2022:
Datele indică anul 2022 ca fiind unul de excepție, izolat, în care revenirile depășesc cu aproximativ 15 mii cifra emigrărilor temporare ale cetățenilor români.
Este începutul unei noi tendințe în care revenirile în țară depășesc numeric emigrările? ”Greu, sau mai exact, imposibil de spus cu datele sărace și contradictorii de care dispunem, care va fi trendul”, spune profesorul Sandu. ”Deocamdată putem vorbi de sporul de reveniri din 2022 ca fiind o posibilă recuperare a declinului din anii 2020 și 2021”.
Un aflux negativ
România se află, în privința afluxului de populație, într-o situație specifică. Nu doar pentru că se pleacă mult, ci și pentru că nu se înregistrează o imigrare importantă, nici dinspre țările UE, nici din afara UE. Cetățenii străini reprezintă mai puțin de 1% din populație în țări precum România (0,3%) și Croația (0,9%), arată datele UE, consultate de HotNews.
Luxemburg se află în fruntea listei țărilor cu cea mai mare pondere a cetățenilor străini în populația lor (47%), înaintea Maltei (21%), Ciprului (19%), Austriei (18%) și Estoniei (15%).
În ceea ce privește cetățenii veniți din alte state membre ale UE, nici aici România nu e în top. Cea mai mare pondere a fost înregistrată în Luxemburg (38%), urmat de Cipru (10%).
Statisticile de mai sus se referă la cetățenie, nu la totalul migrației, care este mai mare.
Pleacă, mai mult, cei care au mai făcut asta
Referindu-se la procesul afluxului negativ prin reemigrare, profesorul Stoica spune că ”Dacă „faci o călătorie” în cele peste 2700 de localități pentru care ai datele necesare analizei, afli răspunsul la una dintre întrebări. Românii pleacă din țară în străinătate, între altele, dar în proporție semnificativă, pentru că au învățat acest lucru din experiențele anterioare de migrație”.
”Cei care au revenit acasă din străinătate tind să fie printre primii care optează pentru remigrare, pentru a pleca din nou în altă țară. Desigur, nu acesta este singurul motiv. Este, însă, unul dintre motivele semnificative”.
Se pleacă mai mult din zonele izolate
”Dacă localitatea de rezidență este una cu accesibilitate redusă spre orașe mari din România, tendința de emigrare va fi mai puternică”, constată profesorul de la Universitatea București. ”Cum sărăcia în România este consistent mai mare la sat decât la oraș, tendința de emigrare va fi mai puternică pentru cei din rural, mai ales din ruralul relativ izolat, și acolo unde trăiesc mai mulți tineri. Aici dorințele de tipul „vrem o țară ca afară” sunt sistematic mai puternice, mai bine cristalizate. Corespunzător, emigrarea este mai mare din ruralul relativ izolat, depărtat de orașele mari”.
Se izbesc din nou de problemele din țară
România ar fi, potrivit declarațiilor responsabililor săi, și cu revenirea unui număr mare de cetățeni bine calificați. ”Problematic este faptul că remigrarea multora dintre români are loc în contextul nemulțumirii instituționale legate de corupția și lipsa de meritocrație în funcționarea instituțiilor din țară, comparativ cu cele din străinătate”, susține Dumitru Sandu, după ce a analizat datele unui sondaj european de tip Eurobarometru, realizat în 2022.
Din sondaj rezultă că, în fapt, experiența de migrație anterioară în străinătate facilitează, în majoritatea țărilor europene, structurarea intenției de remigrare. Pentru România, tendința respectivă este facilitată, în plus, și de nemulțumirea populației legată de justiția socială, de funcționarea deficitară a instituțiilor din țară.
„Revenirile în condiții de nemulțumire cu viața în țara de revenire sunt sursă de remigrare”
Nu numai instituțiile contează în migrație-stabilitate ci și mulți alți factori care determină satisfacția cu viața. În fapt, nu numai revenirea migranților în țară contează ci și gradul de mulțumire/nemulțumire al celor care revin, arată Sandu.
”Foarte probabil că revenirile în condiții de nemulțumire cu viața în țara de revenire sunt sursă de remigrare. Este motivul pentru care trebuie să înțelegem mai bine unde și de ce, în Europa, au loc reveniri obligate, generatoare de re-migrări”.
Unde sunt cei mai mulți reveniți, nemulțumiți cu viața lor de zi cu zi, dintre cetățenii din Uniunea Europeană?
Cea mai mare concentrare de reveniți din străinătate dar nemulțumiți cu viața în propria țară din Uniunea Europeană era în Bulgaria, România, Portugalia, Italia și Croația.
Mai ales în România și Bulgaria, apare simultan și ponderea mare a nemulțumiților cu viața, dar care nu au experiență de migrație în străinătate.
Contrastul major față de această situație se înregistrează în țări nord-vestice precum Danemarca, Germania și Marea Britanie, în care este specifică ponderea mare a celor mulțumiți de propria viață, cu sau fără experiență de migrație în străinătate.
Cine sunt nemulțumiți, cine sunt mulțumiți la revenire?
”Am analizat, separat, țară cu țară din Uniunea Europeană, sub aspectul factorilor care favorizeză apartenența la categoriile de reveniți-nemulțumiți, reveniți-mulțumiți și non-migranți mulțumiți de viață (non-migranții nemulțumiți au fost categoria de referință). Nu prezentăm aici analiza în detaliu. Menționăm numai principalele constatări pentru România.
- Reveniții din străinătate nemulțumiți de propria viață din România sunt, preponderent tineri din mediul rural.
- Cei reveniți dar mulțumiți de propria viață sunt, preponderent, tineri bărbați cu studii superioare.
La nivel european, satisfacția cu viața era, tendențial, mai mare la cei care lucraseră și studiaseră în străinătate, înainte de revenire.
Se vede și efectul pensionării sau apropierii de pensie
Pe termen lung, migrația de revenire din străinătate în România a fost de intensitate mai mică în comparație cu fluxurile de emigrare temporară. S-a plecat mai mult decât s-a revenit. Iar în anul 2022 raportul dintre cele două fluxuri a fost unul de excepție, în sensul că migrația de revenire a fost mai puternică decât emigrarea. Este începutul unui nou trend? A fost reducerea revenirilor din 2020 un efect al pandemiei COVID-19? A fost creșterea revenirilor din 2022 un efect de recuperare a declinului din 2020? A fost vorba de alți factori care au dus la schimbarea raportului între cele două fluxuri de migrație externă? Cu datele disponibile deocamdată, nu știm.
Poate fi vorba și de faptul că mulți dintre emigranți au ajuns la stadiul de pensionare și au revenit în țară pentru a trăi cu costuri mai reduse.
În esență, foarte probabil, este vorba de un efect cumulativ al pandemiei și al pensionării sau apropierii de pensie a unui numar semnificativ de români aflați în străinătate (ipoteza factorilor cumulativi ai revenirii).
Tot mai mulți români din străinătate au acumulat un număr mare de ani acolo și au considerat că este vremea să revină în țară, la familii, prieteni, cunoscuți, să ocupe eventualele locuințe pe care, între timp , le-au construit în țară, cu bani din migrație.
În perioada 2015-2019 se manifesta deja o tendință de sporire a numărului de reveniri în țară. După scăderea obligată de pandemie a acestei creșteri, în 2020-2021, a urmat un proces de compensare, de recuperare a revenirilor amânate, exprimat prin sporul de reveniri din 2022, mai scrie profesorul Dumitru Sandu.
I-a afectat recensămîntul?
Profesorul Dumitru Sandu, de la Universitatea București, lansează și o întrebare-ipoteză: faptul că autoritățile nu i-a întrebat nimic, online, pe cei din Diasporă la recensământul din 2021 a contribuit la sentimentul lor că statul român nu-i mai consideră cetățeni, deși ei sunt?
Cel puțin patru milioane de români erau plecați din țară la data recensământului la care ne referim. Parte dintre ei s-au întrebat, probabil, de ce nu pot raporta, prin internet, datele lor ca cetățeni ai țării, chiar dacă sunt plecați de mai mult de un an de zile.
Argumentare legată de faptul că emigranții temporar, de peste un an de zile, nu mai fac parte din populația rezidentă a țări a pututut fi o justificare oficială. Însă în 2011, la penultimul recensământ, fusese posibilă raportarea propriei situații prin recensământ, chiar dacă erai plecat din țară de mai mult de un an de zile, observă profesorul Sandu.
”A contribuit blocarea posibilității de neînscriere a datelor personale pentru românii plecați din țară de mai mult de un an de zile, în formularul electronic al recensământului din 2021, la accentuarea nemulțumirii lor față de instituțiile din țară? Cu astfel de întrebări legate de recensământ a fost stimulată, foarte probabil, și decizia de a obține o altă cetățenie sau de a reveni în țară”, conchide profesorul de la Universitatea din București.
