Ministrul italian al culturii, Gennaro Sangiuliano, a demisionat vineri, după ce o controversă cu privire la rolul de consultant pe care i l-ar fi dat fostei sale amante a devenit o ruşine pentru guvernul premierului Giorgia Meloni, relatează Reuters, preluată de News.ro.
Gennaro Sangiuliano, un fost jurnalist în vârstă de 62 de ani, s-a confruntat cu o furtună mediatică după ce Maria Rosaria Boccia, o autointitulată antreprenoare de modă, a declarat luna trecută că a fost numită „consilier al ministrului pentru evenimente majore”.
Ministerul Culturii a negat iniţial o astfel de numire, dar Sangiuliano a explicat ulterior că a fost de acord să o angajeze pe aceasta în calitate de consultant fără onorariu, dar apoi s-a răzgândit din cauza conflictului de interese.
„Consider că este necesar pentru instituţii şi pentru mine să îmi dau demisia”, a declarat Sangiuliano într-o scrisoare adresată vineri prim-ministrului, deşi şi-a apărat cauza şi a negat orice încălcare a regulilor ministeriale.
Miercuri, într-un interviu televizat în lacrimi, Sangiuliano a recunoscuse că Boccia i-a fost amantă şi şi-a cerut scuze soţiei şi lui Meloni, dezvăluind că prim-ministrul i-a respins o primă tentativă de demisie.
Cazul a dominat însă primele pagini ale ziarelor şi a dus la comparaţii cu scandaluri politice şi sexuale din trecut, inclusiv petrecerile „bunga bunga” organizate de fostul premier Silvio Berlusconi.
În ultimele săptămâni, Maria Rosaria Boccia îşi umpluse contul de Instagram cu fotografii în care îl însoţea pe Sangiuliano la diverse evenimente publice şi arăta că avea acces la birourile şi documentele ministerului.
Angelo Bonelli, liderul partidului de opoziţie Europa Verde, a depus săptămâna aceasta o plângere la poliţie, solicitându-i să îl ancheteze pe ministru pentru posibila utilizare abuzivă a fondurilor publice şi divulgarea de informaţii confidenţiale.
Reprezentanţii Curţii de Conturi a Italiei analizează, de asemenea, cazul, au declarat aceştia vineri.
Sangiuliano, care a declarat în repetate rânduri că „niciun euro” din bani publici nu a fost cheltuit pentru Boccia, a reacţionat spunând că îi va oferi o şansă de a-şi clarifica poziţia.
Prezentându-şi realizările în scrisoarea sa de demisie, inclusiv combaterea presupusului clientelism în distribuirea subvenţiilor pentru cinematografie, el a spus că această muncă „nu poate fi mânjită şi mai ales oprită de chestiuni care ţin de bârfă”.
Meloni l-a lăudat pe X pe Sangiuliano spunând că este „o persoană capabilă şi un om onest”. Ea l-a ales în locul său pe Alessandro Giuli, directorul muzeului de artă contemporană Maxxi din Roma şi, de asemenea, un fost jurnalist.
Aceasta a fost prima schimbare în guvernul său de coaliţie de dreapta, care prezidează în prezent forumul G7 al principalelor democraţii şi care, în ultimii doi ani, a părut solid, cu cote ridicate de popularitate şi confruntat cu o opoziţie divizată.
Sangiuliano era apropiat politic de Meloni, dar nu era membru al partidului acesteia. A fost un ministru predispus la gafe, declarând, de exemplu, la o ceremonie de decernare a premiilor, că va „încerca să citească” cărţile pe care, în calitate de jurat, ar fi trebuit să le fi citit deja.
