O banală parte din trunchiul unui copac, excavată în anul 2013 în Quebec, poate să ofere o soluție inedită la problema stringentă a încălzirii globale, susține o echipă de cercetători de la Universitatea din Maryland, SUA, într-un studiu publicat în revista Science.
Analizele realizate pe lemnul vechi de aproape 3.800 de ani au arătat că pierduse doar 5% din dioxidul de carbon pe care îl acumulase în timpul vieții. Și asta datorită solului cu o permeabilitate redusă care a permis conservarea sa aproape perfectă.
În fapt, lemnul s-a păstrat atât de bine încât și azi l-ai putea folosi pentru a crea o piesă de mobilă din el, afirmă Ning Zeng, liderul echipei de cercetători americani. Iar ceea ce este cel mai important, în opinia autorilor studiului, este că el poate oferi o soluție viabilă pentru combaterea încălzirii globale.
Fotosinteza elimină de șase ori mai mult dioxid de carbon decât produc emisiile de combustibili
Un fapt mai puțin știut, se arată în studiul publicat în Science, este acela că o cantitate de șase ori mai mare de dioxid de carbon decât cea produsă de emisiile de combustibili fosili este eliminată din atmosferă, anual, prin intermediul fotosintezei. Însă cea mai mare parte a dioxidului de carbon se reîntoarce în atmosferă în urma procesului de descompunere a vegetației.
De aici și soluția oferită de cercetătorii din Maryland, aceea de a crea veritabile cavouri pentru lemnul care nu mai are o utilitate industrială (mobilă veche, copaci distruși de furtuni, lemn rezidual din construcții șamd.)
„Oamenii tind să creadă că totul se poate rezolva rapid. Cine nu ar putea săpa o groapă în care să depoziteze lemnul? Ar trebui să se gândească însă numai la numărul uriaș de sicrie pe care umanitatea le-a îngropat de-a lungul timpului? Câte dintre ele au supraviețuit? Pentru a fi eficienți la o scală de mii de ani, avem nevoie de condiții specifice”, a subliniat Ning Zeng.
O soluție inedită pentru efectele încălzirii globale
Practic, tot acest lemn fără utilitate poate fi îngropat în soluri argiloase care nu permit descompunerea sa, implicit degajarea dioxidului de carbon în atmosferă. Iar astfel de soluri sunt comune. Nu trebuie decât identificate și folosite ca atare, a adăugat cercetătorul american.
Este vorba despre o soluție viabilă, la costuri extrem de reduse, care poate fi aplicată aproape peste tot pe planetă. Iar calculele semnatarilor studiului arată că până la 19 gigatone de dioxid de carbon pot fi eliminate astfel, în fiecare an, din atmosferă. Și totul la un cost de 30-100$ pentru fiecare tonă.
Tradus în costuri, asta înseamnă circă 30-100 de miliarde de dolari anual. O sumă infim mai mică față de cele 1,7-3,1 trilioane de dolari atât cât se estimează că vor însuma costurile anual pe care umanitatea va trebui să le suporte ca efect la încălzirii globale (infrastructură, sărăcie, agricultură, sănătate șamd.)
