StiriZiare.ro

România va trece la ora oficială „de iarnă” în noaptea de 26-27 octombrie. Atunci ora 4.00 devine ora 3.00, ceea ce va face ca ziua de duminică, 27 octombrie, să fie cea mai lungă din acest an, fiindcă va avea 25 de ore! Când s-a schimbat cel mai repede ora în istoria României? De ce nu se renunță la această practică, deși mulți cer asta?

Ora se schimbă de două ori pe an în România – în lunile martie și octombrie. Acum, schimbarea va fi în noaptea de 26 spre 27 octombrie 2024.

Următoarea schimbare de oră, trecerea la Ora de vară, va fi în noaptea de 29 – 30 martie 2025.

Sistemul orei de vară şi al celei de iarnă presupune o „ajustare” cu o oră a ceasurilor în fiecare primăvară şi toamnă, pentru a beneficia de lumina naturală. La ora de vară, ceasul se dă înainte cu o oră (ora 3.00 devine ora 4.00), în timp ce la ora de iarnă ceasurile se dau înapoi cu o oră, iar ora 4.00 devine ora 3.00. Câștigăm, teoretic, o oră de somn.

În noaptea de 26 spre 27 octombrie, România revine de la ora de vară, care se aplică din ultima duminică a lunii martie, la ora Europei de Est (sau Timpul Legal Român). I se mai spune și Ora Europei Orientale.

Ora de iarnă este considerată ora standard, ora naturală, și tocmai de aceea se numește Timp Legal Român.

Unul dintre primele lucruri „palpabile” după schimbarea orei se vede în călătoriile cu trenul. Trenurile care sunt în mers vor opri în staţiile din parcurs stabilite, unde vor staţiona până la ora de plecare din orarul în vigoare după noua oră a Europei Orientale. Trenurile care mai au de parcurs o distanţă scurtă până la staţia finală îşi continuă drumul.

De când schimbă România ora și câteva recorduri

Modificarea orei este o chestiune veche de peste nouă decenii. 1932 este primul an în care s-a schimbat ora la noi, iar cele două date au fost în acel an 2 aprilie, respectiv 1 octombrie. Practica schimbării orei a fost oprită la 1941 și reluată 38 de ani mai târziu, adică la 1979. Timp de 18 ani, ora se schimba în toamnă cu o lună mai repede, adică la final de septembrie. Din 1997, Ora de iarnă intră în vigoare în ultimele zile de octombrie.

• Cea mai timpurie trecere la Ora de iarnă: 23 septembrie, în anii 1989 și 1995
• Cea mai târzie trecere la Ora de Iarnă: 2 noiembrie, în 1940
• Cea mai timpurie trecere la Ora de vară: 20 martie, în 1986
• Cea mai târzie trecere la Ora de Vară: 27 mai, 1979

De ce nu a renunțat România la schimbarea orei

Nu trebuie căzut în capcana unor știri de genul: „S-a decis renunțarea la schimbarea orei”, fiindcă acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Motivul? Nu există consens politic la nivelul UE. Trecerea de la ora de iarnă la ora de vară a fost intens dezbătută în ultimii ani, Parlamentul European recomandând renunțarea la schimbarea sezonieră a orei, începând cu 2021.

Statele membre ale Uniunii Europene trebuiau să notifice până în 2021 dacă vor să aplice în mod permanent ora de vară sau ora de iarnă. Deocamdată însă, discuția rămâne în aer și nu s-a ajuns la consens, așa că nu se întrevede o schimbare a sistemului prea curând.

Cum s-a ajuns la propunerea de renunțare la schimbarea orei? Ca răspuns la câteva inițiative cetățenești, în februarie 2018, Parlamentul a cerut Comisiei să evalueze directiva privind schimbarea sezonieră a orei și să facă propuneri de modificare a acesteia dacă este cazul. În urma acestei evaluări, care a strâns 4.6 milioane de răspunsuri, dintre care 84% s-au pronunțat în favoarea renunțării la schimbările orare, Comisia a făcut propunerea.

Comisia Europeană a explicat că măsurile UE referitoare la ora de vară impun schimbarea orei de două ori pe an pentru a se ține seama de evoluția tiparelor de lumină naturală și pentru a se profita la maximum de lumina zilei disponibilă într-o anumită perioadă de timp.

În cadrul sondajului, 78% dintre respondenții din România au optat pentru renunțarea la schimbarea orei.

Atât Consiliul European, cât și Parlamentul European trebuiau să ajungă la un acord pentru a adopta legislația necesară renunțării la schimbarea sezonieră a orei, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

O istorie a schimbării orei în lume

În lume, aproximativ o treime dintre țări schimbă ora de două ori pe an, iar cele mai multe sunt din Europa, arată o analiză Pew Research. Doar șapte țări europene nu practică schimbarea orei de două ori pe an: Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Islanda, Rusia și Turcia. Interesant este că unele țări foarte întinse practică schimbările acestea în doar câteva zone de pe teritoriul lor (Australia, Brazilia).

Introducerea sistemului de schimbare a orei, cunoscut și sub numele de Daylight Saving Time (DST), a fost inițial o măsură de economisire a energiei. Ideea ajustării ceasurilor pentru a maximiza utilizarea luminii naturale a apărut, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, când țările europene au căutat metode eficiente de a reduce consumul de combustibil și electricitate.

Germania a fost prima care a adoptat acest sistem în 1916, urmată de alte națiuni, inclusiv de către România.

După nemți au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. Pe 19 martie 1918 a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919.

Țările europene practică din anul 1980 acest sistem de schimbare sezonieră a orei.

citeste mai mult …

Hotărârea Iranului de a se apăra „nu are limite”, a declarat sâmbătă ministrul de externe Abbas Araghchi, după atacurile israeliene din timpul nopţii asupra unor obiective militare ale ţării, informează AFP.

„Cred că am dovedit că nu există limite pentru hotărârea noastră de a ne apăra”, a spus Abbas Araghchi, într-un interviu acordat site-ului liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.

Aceasta este prima reacţie a unui înalt oficial iranian după atacurile aeriene israeliene efectuate în cursul nopţii asupra unor facilități militare din Iran, notează Agerpres.

Atacul, care a vizat „situri militare din provinciile Teheran, Khuzestan (sud-vest) şi Ilam (vest)”, a provocat „daune limitate”, a indicat armata iraniană, adăugând că doi soldaţi au fost ucişi, fără a preciza unde.

„Ne vom apăra pământul şi patria. Cred că toată lumea a văzut deja acest lucru”, a dat asigurări șeful diplomației iraniene.

Iranul a lansat aproximativ 200 de rachete asupra Israelului pe 1 octombrie, inclusiv, pentru prima dată, mai multe rachete hipersonice. Israelul a jurat că va face Iranul să plătească pentru acest atac.

Confruntat cu ameninţările cu represalii israeliene, Teheranul a jucat atât pe cartea tensiunii, cât şi pe cea a destinderii în ultimele săptămâni.

Astfel, ministrul Araghchi s-a angajat într-o intensă campanie diplomatică, vizitând în două săptămâni toate ţările din Orientul Mijlociu, cu excepţia Israelului, pentru a încerca să atenueze tensiunile şi să întărească poziţiile Teheranului.

Urmăriți LIVE Israelul a atacat Iranul. „Escaladare periculoasă” în Orientul Mijlociu. Teheranul, avertizat să nu riposteze

citeste mai mult …

„Trei surori”, piesa montată de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț este un spectacol indubitabil bun, bine, chiar foarte bine susținut actoricește. Semn clar că la Piatra Neamț funcționează o trupă bine consolidată profesional, scrie Mircea Morariu, critic de teatru, pe Contributors.ro.

La câțiva ani de la excelenta carte dedicată în exclusivitate Livezii de vișini, piesă în care vedea o metaforă a teatrului și a primejdiilor de toate felurile cu care acesta se confruntă, marele critic George Banu revenea asupra lui Cehov într-o micromonografie de substanță. Apărută mai întâi în limba franceză, la o editură elvețiană și numindu-se simplu, Cehov, cartea a cunoscut în 2017 și o ediție în limba română datorată traducătorului Vlad Russo (Nemira), cu un titlu ușor modificat. Cehov, aproapele nostru. Titlu ce nu avea cum să nu te ducă cu gândul la de acum clasica cercetare a lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru.

George Banu părea a împărtăși opinia, exprimată de Roland Barthes în S/Z  ce respingea ideea operei deschise. Textele clasice, susținea Barthes, nu ar permite un număr infinit de deschideri. Au ceea ce s-ar chema o deschidere limitată și aceasta fiindcă suportă numai un număr limitat de interpretări. Care alternează, se succed, însă nu sunt nicidecum nedeterminate. Poate că Shakespeare are capacitatea, versatilitatea ce îi conferă o anumită contemporaneitate care nici ea nu se manifestă necondiționat, ci numai în anumite momente și atunci scrierile sale se dovedesc a fi parcă de gumilastic, însă situația lui Cehov este cu totul alta. Opera lui dispune de o deschidere limitată care, totuși, îi dă posibilitatea să aparțină unui dublu timp. Acela al trecutului și al prezentului. Fapt ce ne invită să îl citim și să îl punem în scenă ca și acum ar fi de aici și de odinioară. Cehov ne este, susținea George Banu, ‘’o rudă apropiată și nu un complice de azi’’. Cehov ne este un apropiat și nu un contemporan.

Cehov, mai preciza exegetul, este un dramaturg de răspântie, E vorba despre răspântia dintre două secole, răspântia dintre Rusia și Occident, răspântia dintre realism și simbolism, răspântia dintre Istorie și familie, dintre eveniment și situație, dintre exterior și interior, dintre dramatic și comic, dintre datorie și plăcere, dintre util și inutil.

Un amestec de Cehov

Mă gândesc la toate astea după ce am văzut spectacolul cu Trei surori montat de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Care exact asta propune. Un subtil, un fermecător și foarte bine coagulat amestec între Cehov de aici și Cehov de odinioară.

Spectacolul se deschide cu un tribut plătit acelui Cehov de odinioară. Se realizează prezentarea personajelor. Venite rând pe rând, toate într-o cameră, dominată de o masă lungă (scenografia: Velica Panduru) pe care, totuși, curios!, nu se găsește nici măcar un singur samovar. Începând cu o Olgă (Elena Popa) ce repetă mereu că o doare capul, cu o Mașă (Nora Covali) măcinată de sentimentul ratării de pe urma căsătoriei cu un profesor submediocru,  mereu declarativul și calp elogiator ridicol al odihnei Kulîghin (Daniel Beșleagă). De aici pesemne decizia ei de a întoarce spatele lumii. Numai că lui Kulîghin îi aparține observația că la masa aniversară (e onomastica Irinei) sunt 12 persoane, nu 13, așa cum spune Cehov. Ocazie pentru o aluzie la Cina cea de taină). Continuând cu o Irină (Teodora Crișan) încă proaspătă, naivă și adolescentină. Irina e îmbrăcată într-o rochie albă conform tradiției, Mașa e înveșmântată  în albastru.

Și iată că de data asta Olga nu mai e în negru ca de atâtea ori, în nenumărate alte spectacole. Nu poartă doliul vieții ei, așa cum o făcuse Mașa din Pescărușul. Avem, din contră,  deja de-a face  cu  o Olgă cvasi-resemnată, realistă, iar realismul ei se va contura tot mai puternic în noaptea incendiului și mai apoi atunci când va deveni directoarea de școală. Ca și în momentul în care înțelege inutilitatea unui război pe față cu Natalia. Îl vedem pe Andrei Prozorov (Emanuel Becheru), un Andrei deja ursuz, deja nedornic de lumem  deja cu un început de burtă,dar care încă studiază, încă citește, încă se mai iluzionează cu perspectiva carierei universitare. Mai sunt și ofițerii, adică bunul, generosul și urâțelul Tuzenbah (Valentin Florea), atât de antipaticul Solionîi (Paul Ovidiu Cosovanu) care nu face decât să devină și mai antipatic și deja conștient- ratatul doctor Cebutîkin (Dragoș Ionescu). Cadoul acestuia pentru aniversarea Irinei este un tablou reprezentând-o pe Fecioara Maria.

Calmul amestecat cu plictiseală, egalitatea cotidiană a cărei martoră este Anfisa (Loredana Grigoriu) se tulbură odată cu sosirea stridentă a Nataliei (Corina Grigoraș), cu cea extrem de vorbăreață a lui Versinin (Mircea Postelnicu) care, brusc, scurtcircuitează comportamentul Mașei. Avem și o secvență clar bizară, ce se consumă în imaginația Irinei. Care este bruscată, obligată să se fotografieze de cei care doar până cu câteva clipe înainte erau anodinii Rode (Iulia Paula Niculescu) și Fedotik (Florin Hrițcu).

E însă cu adevărat vorba despre Rode și Fedotik sau doar despre un joc al închipuirii ? Momentul acesta de doar câteva secunde oferă o primă lămurire și asupra utilității folosirii citatului din Svetlana Aleksievici (Războiul rămâne, așa cum a fost întotdeauna, unul dintre principalele mistere ale omenirii) și a poeziei O vorbă șoptită inspirat de războiul din Ucraina. Să ne reamintim că aproximativ în anii în care Cehov își scria tetralogia, Vladimir Soloviov crea cele Trei dialoguri despre război, progres și sfârșitul istoriei care i-au inspirat lui Cristi Puiu filmul Malmkrog. Semn clar că Rusia era deja marcată de premoniția schimbării, poate chiar a unei catastrofe viitoare.

Suntem aici și acum, mai bine spus ne aflăm într-un hic et nunc începând cu al doilea volet al primei părți, adică actul al doilea al piesei lui Cehov. Unica piesă de decor rămâne pe mai departe masa scăldată în semiobscuritate (light designing: Cristian Niculescu), plus o risipă de baloane gri,  auzim zgomotele ciudate de fond, fragmentele de muzici de la început devin din ce în ce mai accentuate (muzică și sound-design: Andrei Raicu), Andrei Prozorov nu a plecat la Universitate, e subjugat de tot mai vulgara, mai autoritara, mai vampa și viitor uzurpatoarea Natalia. Andrei își conștientizează totuși deja ratarea, realizează micimea funcției de consilier. Olga și-a conservat luciditatea, Mașa e tot mai îndrăgostită de hableurul Versinin.

În relevarea relației dintre cei doi un rol aparte îi revine mișcării scenice elaborate de Flavia Giurgiu. Irina a pierdut deja mult din candoare. Din iluzii. E când agresivă, când în defensivă. Vremea rochiilor albe este și ea de domeniul trecute.

De dialogat nu mai dialoghează aproape nime ni

Toată lumea vorbește, filozofează, are viziuni despre ce va fi peste o sută sau două sute de ani,  însă de dialogat nu mai dialoghează cu adevărat aproape nimeni. Spectacolul trecând pe neașteptate sub spectrul lui Ionesco și Beckett. Kulîghin e tot mai ridicol în ipostaza de soț care își acceptă și verbalizează caraghios condiția de încornorat, contradicțiile dintre ofițeri, și mai ales acelea dintre bunul și viitor demisionarul Tuzenbah și răutăciosul și complexatul Kulîghin sunt tot mai accentuate.

Mascații sunt decomandați la cererea dură, care nu admite refuz a Nataliei. Își vor face apariția însă niște agresori, atacatori ai ființelor și ai gândurllor acestora. Iar când unul dintre personaje rostește cuvântul magic Moscova, Irina țâșnește și reamintește celor aflați în sală (al treisprezcelea personaj așezat simbolic la masă) numele unor artișți arestați, condamnați, persecutați de regimul lui Putin.

Consemnez momente de virtuozitate regizorală nu doar în transpunerea scenică a catastrofei, ci și în sugerarea duelului dintre Tuzenbah și Solionîi, în plecarea armatei, în secvența despărțirii dintre Mașa și Aleksandr) și a însingurării definitive a celor trei surori. Toate celelalte personaje cad de parcă ar fi secerate, Olga, Mașa și Irina rămân într-o imagine aflată în complementaritate evidentă cu tabloul proiectat în primele momente ale spectacolului. Cadoul doctorului. Rămân In lumea asta ca de cenușă, ca după o catastrofă nucleară în care singurul motiv de optimism ca și de îngrijorare sunt copiii. Mara Obreja, Maria Mihăilă, Ana-Sofia Dăscălescu.

Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro 

„Trei surori”, de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Theodor Cristian Popescu, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.

citeste mai mult …

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a lansat sâmbătă un apel către partenerii internaționali ai Kievului să pună mai multă presiune asupra Rusiei și să ofere un sprijin mai mare Ucrainei, invocând probabila intrare în război, în următoarele zile, a trupelor nord-coreene împotriva forțelor ucrainene, scrie Ukrainska Pravda.

„Fiecare zi de război dovedește că Moscova este hotărâtă să își continue agresiunea. Ei (rușii – n.r.) nu vor altceva. Și de aceea încearcă să își crească producția de arme, de aceea ocolesc sancțiunile. Și de aceea consideră din ce în ce mai mult Coreea de Nord un aliat, iar soldații lor ar putea fi pe câmpul de luptă împotriva Ucrainei în orice moment. Ucraina va fi de fapt forțată să lupte împotriva Coreei de Nord în Europa”, a afirmat liderul de la Kiev, în discursul său video de sâmbătă seară adresat națiunii.

„Acestea sunt condițiile în care lipsa unor decizii mai ferme din partea partenerilor de a sprijini Ucraina nu face decât să-l încurajeze pe (președintele rus Vladimir) Putin să investească și mai mult în teroare”, a continuat el.

„Lumea poate opri desfășurarea războiului. Abstracțiile și cuvintele nu sunt suficiente. Sunt necesare măsuri concrete. Am prevăzut toate aceste măsuri în Planul de Victorie. Aceste măsuri îi vor împiedica pe autorii războiului să devină și mai agresivi. Ne așteptăm la o presiune mai mare asupra Rusiei. Ne așteptăm la mai mult sprijin pentru Ucraina. Ceea ce va fi corect”, a adăugat Zelenski.

Președintele ucrainean a mai afirmat în mesajul său că săptămâna următoare va fi o perioadă de „muncă foarte activă cu partenerii, pentru sprijinirea soldaților noștri de pe front și de dragul strategiei noastre de a forța Rusia să pună capăt războiului”.

„Ne pregătim (să anunțăm) semnale importante de sprijin (pentru Ucraina)”, a precizat Zelenski.

Pe 8 octombrie, Ministerul sud-coreean al Apărării a transmis că este probabil ca Phenianul să trimită o parte din forțele sale armate regulate pentru a sprijini Rusia pe front, împotriva Ucraine.

Președintele Zelenski a susținut, pe 13 octombrie, că Phenianul furnizează Rusiei nu numai arme, ci și efective militare, și a solicitat partenerilor să sporească ajutorul pentru Ucraina.

Ulterior, el a afirmat că Rusia intenționează să implice aproximativ 10.000 de soldați din Coreea de Nord în război.

Pe 18 octombrie, generalul Kirilo Budanov, șeful spionajului militar ucrainean, a confirmat că aproximativ 11.000 de infanteriști nord-coreeni sunt în prezent în curs de instruire în estul Rusiei. Aceștia vor fi pregătiți să ia parte la acțiuni de luptă împotriva Ucrainei începând cu data de 1 noiembrie, conform lui Budanov.

Miercuri, serviciile secrete sud-coreene au anunțat că Phenianul a trimis 3.000 de soldați în Rusia pentru a sprijini forțele Moscovei în conflictul lor împotriva Ucrainei și că, de asemenea, încearcă să izoleze, într-un anumit loc, familiile soldaților selectați, pentru a preveni răspândirea informațiilor.

Presa sud-coreeană a relatat pe 22 octombrie că Phenianul a trimis și piloți capabili să opereze avioane de război rusești.

Vineri, agenția ucraineană de informații militare (HUR) a susținut că Coreea de Nord a trimis aproape 12.000 de soldați în Rusia, inclusiv 500 de ofițeri și trei generali, pentru a participa la luptele din regiunea Kursk. Primele apariții ale soldaților nord-coreeni la o bază din Rusia ar fi fost înregistrate pe data de 23 octombrie.

Statele Unite, Coreea de Sud şi Japonia şi-au exprimat vineri„îngrijorările profunde” cu privire la prezenţa unor trupe nord-coreene în Rusia.

Cele trei țări „şi-au exprimat îngrijorări profunde cu privire la desfăşurarea de trupe nord-coreene în Rusia, potenţial pentru utilizarea lor pe câmpul de luptă împotriva Ucrainei”, a declarat purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională al Casei Albe, John Kirby.

Tot vineri, Coreea de Nord a afirmat că trimiterea de trupe în Rusia „ar respecta dreptul internaţional” în cazul în care o astfel de acţiune ar avea loc, conform unei declaraţii a Ministerului său de Externe, prima a regimului de la Phenian despre desfăşurarea militară nord-coreeană despre care se presupune că ar fi destinată frontului din Ucraina.

Urmăriți cele mai recente evoluții ale războiului din Ucraina LIVETEXT pe HotNews.ro

citeste mai mult …

După apariția unei înregistrări video făcută cu cameră de bord de către un șofer care a fost nevoit să oprească în zona în care polițiștii se pregăteau să oprească șoferul elevțian care gonea pe drum cu mașina furată, IPJ Sibiu a precizat că imaginile oferă posibilitatea de a explica cum s-a desfășurat intervenția oamenilor legii „într-o situație derulată cu rapiditate și cu un grad de pericol crescut”, notează Turnul Sfatului.

La o zi după misiunea polițiștilor, un şofer a susţinut pe pagina sa de Facebook că maşinile participanţilor la trafic au fost oprite de ofițeri la Şelimbăr, pentru a bloca drumul şi a-l prinde astfel pe şoferul care fugea de oamenii legii.

„Am fost folosiţi drept scuturi umane de către Poliţia Română!”, a susţinut, într-o postare pe Facebook, Andrei Ghica, unul dintre şoferii ale căror maşini au fost lovite de tânărul urmărit de poliţişti.

După apariția noilor imagini, IPJ Sibiu susține că polițiștii nu au oprit șoferi.

„Aceste imagini arată clar ce am afirmat, încă de la început, respectiv faptul că polițiștii nu au realizat ,,un scut uman”, nu polițiștii au oprit mașinile, ci soferii au oprit, în dinamica și complexitatea evenimentului. Procedurile de lucru au fost respectate de către polițiști”, precizează reprezentanții IPJ Sibiu.

Aceștia au subliniat încă odată în comunicatul de presă că mașinile au oprit din proprie inițiativă, „în niciun caz la solicitarea polițiștilor”.

„Așa cum am spus și anterior, deplasarea polițiștilor în spatele coloanei a fost realizată pentru a nu îi pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic, pentru a evita o posibilă coliziune între autoturismul urmărit și celelalte mașini, însă timpul scurt nu a mai permis montarea dispozitivului spike, aspect care se vede foarte clar în imagini.

Reiterăm că timpul a fost extrem de scurt, vorbim aici despre câteva secunde, iar polițiștii, în dinamică, chiar au renunțat la a mai arunca dispozitivul, când au observat mașina urmărită, întrucât pericolul ar fi crescut exponențial, dacă îl mai aruncau pe șosea, riscau ricoșarea mult mai puternică în mașinile care staționau, iar urmările ar fi putut fi, într-un grad mare de probabilitate, tragice.

De asemenea, subliniem faptul că imaginile ne arată clar cǎ șoferii au oprit mașinile din proprie inițiativă, spontan, în niciun caz la solicitarea polițiștilor, aceștia fiind în plină acțiune de a ajunge în spatele coloanei, cu intenția de a proteja participanții la trafic și de a opri autoturismul urmărit

Iar faptul că aceste mașini erau mai departe de cele care se aflau mult mai aproape de sensul giratoriu, întărește ceea ce am declarat vis-a-vis de fluxul continuu spre municipiul Sibiu al autoturismelor.”, se mai arată în comunicatul polițiștilor sibieni.

Controverse după intervenția polițiștilor

IPJ Sibiu a mai precizat că instituția va analiza imaginile și datele de care dispune pentru „ a identifica noi măsuri de îmbunatățire a mecanismelor de lucru, în astfel de cazuri, de asemenea complexitate și risc crescut”.

Vă reamintim că un tânăr elvețian de 19 ani a provocat haos, la sfârșitul săptămânii trecute, în județul Sibiu, după ce a furat o mașină din Făgăraș pentru a ajunge la o pădure de lângă Cluj-Napoca.

Când a fost prins, bărbatul, într-o stare vizibil alterată, a afirmat că dorea să ajungă la „Hoia Baciu” pentru „stră-stră-străbunicul său, Contele Dracula, Vlad Ţepeş” şi că speră să poată deveni „vampir”, întrucât a visat toată viaţa la acest lucru.

Intervenția poliției în acest caz a născut mai multe controverse după ce unul unul dintre șoferii care au fost opriți de polițiști înainte ca hoțul de mașini să avarieze trei din mașinile staționate.

citeste mai mult …