Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a emis un document prin care propune reducerea concediului de creștere a copilului, actul conținând de asemenea referințe la vârsta de pensionare a femeilor și noua lege a pensiilor care prevede perioade reduse în funcție de numărul de copii.
Reprezentanții Ministerului Muncii au argumentat că există deja mecanisme pentru încurajarea întoarcerii mai rapide a femeilor la locul de muncă prin stimulente de inserție, însă recomandarea OCDE a stârnit un val de reacții negative în discursul public.
Potrivit comentariilor venite de la Ministerul Muncii, România acordă stimulente de inserţie pentru încurajarea celor care se întorc mai devreme la lucru. Valoarea stimulentului pentru cei care se întorc până când bebeluşul împlineşte 6 luni este de 1.500 de lei, iar după 6 luni, 650 de le, a declarant săptămâna aceasta Raul Giuglea, purtător de cuvânt în Ministerul Muncii.
Potrivit mai multor surse din presă, documentul emis de OCDE conține și precizări legate şi de noua lege a pensiilor, mai exact faptul că ar trebui de asemenea eliminată măsura care face referire la reducerea vârstei de pensionare pentru femei în funcţie de numărul de copii. Mai exact, noua lege a pensiilor prevede că femeile care au copii pot primi o reducere a vârstei de pensionare cu 6 luni pentru fiecare copil, într-o marjă maximă de trei ani și jumătate.
Măsura, spun reprezentanți ai Guvernului, este justificată prin eforturi de stimulare a natalității în condițiile în care țara noastră se confruntă de foarte mult timp cu un spor natural negativ și natalitate scăzută, iar o modificare a prevederilor din noua lege în stadiul actual al redactării acesteia ar fi dificilă.
Pe ce se bazează recomandările OCDE
În prezent, 34 de țări membre OCDE oferă concedii și indemnizații pentru maternitate și creșterea copiilor. Dintre aceste țări, 28 garantează cel puțin 14 săptămâni de concediu maternal plătit mamelor, perioada fiind, de asemenea, recomandată de Convenția de Protecție a Maternității a Organizației Internaționale a Muncii din 2000. Primele 14 săptămâni sunt considerate importante deoarece, în această perioadă, copiii încep să formeze conexiuni neuronale și recunosc vocea, mirosul și fața îngrijitorului lor.
Angajații pot folosi concediul în timpul nașterii, adopției sau plasamentului unui copil. De asemenea, poate fi utilizat pentru afecțiuni grave de sănătate care îl fac pe angajat incapabil să-și îndeplinească munca și, în mod similar, poate fi folosit pentru a îngriji soțul, copilul sau părintele angajatului care are o afecțiune gravă de sănătate, arată un studiu realizat de Department of Public Administration & Policy al American University din SUA. Nuanța importantă aici este că recomandarea OCDE nu are legătură cu concediul maternal, ci cu cel de creștere a copilului.
Principiul este urmat și în Uniunea Europeană, Directiva 92/85 asigurând un minim de 14 săptămâni de concediu de maternitate, din care cel puțin 2 săptămâni sunt obligatorii, și o compensație cel puțin la nivelul indemnizației naționale de boală. Directiva 2019/1158 a introdus concediul de paternitate, oferind taților sau celui de-al doilea părinte dreptul de a lua cel puțin 10 zile lucrătoare în jurul momentului nașterii copilului, de asemenea compensat cel puțin la nivelul indemnizației de boală. În plus, această directivă stabilește un minim de 4 luni de concediu de creștere a copilului, din care cel puțin 2 luni nu sunt transferabile între părinți și o prevedere pentru aranjamente flexibile, cum ar fi concediul cu jumătate de normă
În România, concediul de maternitate și cel de creștere a copilului sunt reglementate prin mai multe acte normative, OUG nr. 96/2003 și OUG nr. 158/2005 cuprinse în Codul Muncii. Astfel, concediul de maternitate este acordat înainte și după naștere, având o durată totală de 126 de zile (adică 18 săptămâni, deci peste media OCDE), împărțit în 63 de zile concediu prenatal și 63 de zile concediu postnatal. Concediul postnatal este obligatoriu, iar compensarea între perioadele pre și postnatal poate varia în funcție de recomandarea medicului sau alegerea persoanei. Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete ale persoanei din ultimele 12 luni și este suportată de statul român prin sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Pe de altă parte, concediul de creștere a copilului poate fi acordat până când copilul atinge vârsta de 2 ani sau 3 ani în cazul copiilor cu handicap. Indemnizația pentru creșterea copilului se stabilește la 85% din media veniturilor nete realizate de părinte în ultimele 12 luni consecutive din ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului, cu o limită minimă și maximă stabilită prin lege. În 2023, limita minimă era de 1.250 de lei lunar, iar cea maximă de 8.500 de lei. Această indemnizație este de suportată integral de statul român.
Diferența majoră între cele două tipuri de concedii este perioada și scopul pentru care sunt acordate. Concediul de maternitate este specific perioadei de sarcină și naștere, menit să protejeze sănătatea mamei și a copilului nou-născut, în timp ce concediul de creștere a copilului are scopul de a permite părinților să se dedice creșterii și îngrijirii copilului în primii ani de viață.
După cum au menționat și reprezentanții Ministerului Muncii, legislația românească prevede și un stimulent de inserție pentru părinții care aleg să se întoarcă în câmpul muncii înainte de încheierea perioadei de 2 ani de concediu pentru creșterea copilului, oferindu-le o sumă suplimentară de la stat.
România, printre cele mai generoase state
Într-adevăr, România se află pe primele locuri în Europa și nu numai în ceea ce privește perioada de care mamele și apoi părinții pot face uz de concediu de creștere a copilului, deși cel maternal este în mediana țărilor europene.
Un exemplu recunoscut ca fiind la polul opus la nivel global, în ceea ce privește țările dezvoltate, este SUA, unde se limitează concediul parental comun la doar 12 săptămâni, o durată considerată insuficientă de către mulți, fiind vast reclamată de comunitățile de părinți americane și de către Partidul Democrat. În contrast, Canada extinde această perioadă până la 12 sau 18 luni, cu compensații de 80% din salariul angajaților. În Europa, Norvegia impune un minim de 15 săptămâni de concediu maternal pentru mame și două săptămâni pentru tați, în timp ce Slovacia oferă mamei posibilitatea de a lua până la 3 ani de concediu de creștere a copilului, tații având dreptul la 6 luni de concediu plătit cu 75% din salariu.
O altă țară cu politici similare este Irlanda, care permite până la 42 de săptămâni de concediu de maternitate și creștere a copilului, cu 26 de săptămâni plătite și 16 săptămâni neplătite. Plata depinde de contribuțiile la asigurările sociale, iar tații au dreptul la două săptămâni de concediu. Bulgaria oferă aproximativ un an de concediu de creștere a copilului, Ungaria jumătate de an, iar Irlanda permite până la 42 de săptămâni de concediu de maternitate și creștere a copilului, cu 26 de săptămâni plătite și 16 săptămâni neplătite, plata depinzând de contribuțiile la asigurările sociale, iar tații au dreptul la două săptămâni de concediu.
Portugalia și Belgia au sisteme diferite, prima oferind 4 sau 5 luni de concediu de maternitate, cu compensații financiare variabile, dar în rest, cele mai multe țări se mulează pe directiva minimă europeană oferind 14 săptămâni minim de concediu maternal, alături de cele 4 luni de concediu de creștere a copilului, cu legislații diferite cu privire la procentele din venitul părintelui care primește indemnizația, în cazul în care aceasta se oferă.
Practic, cu excepția Slovaciei, România este într-adevăr un caz relativ izolat, însă o astfel de recomandare merită privită în ansamblul procesului mai amplu de aderare a României la OCDE.
