HotNews a stat de vorbă cu familiile aflate într-un cămin al Universității Tehnice de Construcții București (UTCB), dar și cu oficialitățile. Refugiații, majoritatea din Odessa sau Nikolaev, susțin că în grup se află invalizi, pensionari și femei cu copii mici.
- „Noi suntem foarte recunoscători pentru faptul că am fost primiți aici, suntem mulțumiți de condițiile pe care le avem, vrem să transmitem clar acest lucru, le mulțumim din suflet tuturor”, spun refugiații.
Peste 90 de refugiați ucraineni, în majoritate femei și copii, sunt nevoiți să părăsească Căminul C2, de pe Bulevardul Lacul Tei. Este centrul pus la dispoziție de Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), în Sectorul 2, unde au locuit mai bine de doi ani, de când au fugit din calea războiului din Ucraina.
Căminul C2 urmează să fie renovat complet prin PNRR, spune rectorul UTCB Radu Văcăreanu, și apoi dat în folosință pentru studenți.
Cei 90 de refugiați mai au două zile la dispoziție să părăsească căminul, până pe 31 octombrie, acesta fiind ultimul termen impus de conducerea UTCB.
Cei mai vulnerabili dintre oameni au rămas ultimii
„10 din cei 90 de refugiați sunt invalizi, iar alți 11 sunt pensionari, ca să nu mai vorbim de femei singure, cu copii mici, care au născut aici, în România. Bărbații lor au rămas în Ucraina. Mai sunt aici 35 de copii minori, care merg la grădiniță și care acum învață limba română”, spune Anastasia, una dintre persoanele din centru care vorbesc limba română și care îi ajută și pe ceilalți să comunice cu administrația.
”Vă dați seama că au rămas aici în cămin cei cu probleme de sănătate, cu probleme financiare, femei care n-au unde să-și lase copiii și să meargă să muncească. Nu toți vorbesc limba română. Suntem într-o situație disperată, nu avem unde să ne ducem, altundeva decât să rămânem pe străzi”, mai spune ea.
HotNews a vizitat căminul C2 vineri, 26 octombrie. Mai bine rămân pe străzi, în România, decât să se întoarcă înapoi de unde au fugit, adică din calea războiului, ne-au spus aceștia.
Prietenii din Ucraina i-au spus: ”În niciun caz să nu te întorci aici. Aici nu mai este nimic”.
„Eu am vrut să mă întorc în Ucraina, în Nikolaev, în luna septembrie, de când ne-au anunțat că gata, se închide căminul”, povestește Anastasia. Tot ea este translator între noi și refugiații care vorbesc în limba rusă.
„Eu sunt singură aici, în România, singură am venit, dar mai am niște prieteni blocați acolo, care mi-au zis: «în niciun caz să nu te întorci aici. Aici nu mai este nimic, nu mai avem apă curentă, lumină, la iarnă n-o să fie căldură, iar bombardamentele continuă. Orice condiții ai avea în România, sigur sunt mai bune ca aici». Și iată, n-am mai plecat”, continuă femeia.
O femeie cu cinci copii
Anastasia susține că atât ea cât și alți refugiați din cămin au încercat să-și găsească chirie în București, dar s-au lovit de refuzuri, prețuri imposibile pentru ei și chiar discriminare.
„De când s-a încheiat programul de plată a chiriilor pentru refugiații ucraineni, nu ne-a mai primit nimeni, mai ales când le-am spus că venim cu copii. Eu am cinci”, spune o altă femeie pe care am găsit-o în centru.
„Suntem disperați, nu am reușit să ne găsim altceva, nu mai există locuri în alte centre. Iar dacă sunt, trebuie să ne împărțim. Să ne despărțim. Eu am un copil mic și o soră de 17 ani, de exemplu, de care am grijă”, ne spune Tania, o tânără de doar 22 de ani.
Majoritatea ucrainenilor din cămin sunt refugiați din Odessa sau Nikolaev, oraș în sudul Ucrainei.
„Eu am loc de muncă, că vorbesc românește, sunt picol într-un restaurant aici, în București. Eu pe sora mea nu o las, trebuie s-o iau cu mine. Nu mă ajută nimeni altcineva, părinții mei sunt fugiți în Polonia. Nu-mi ajung banii de chirie, știți cât de greu e. Poate să vină poliția peste noi, pe 31. Să mă dea afară, în stradă, cu bebelușul în brațe. Ce să fac eu, unde să mă duc, să-mi spună poliția!”, continuă tânăra.
Refugiații ar putea fi dați afară din cămin cu ajutorul Poliției și Jandarmeriei
Dacă nu vor părăsi centrul până pe 31 octombrie, spun refugiații cu care am stat de vorbă, vor fi evacuați cu forța, dați afară de echipaje de Poliție și Jandarmerie. Acestea sunt zvonurile.
Totuși, unul dintre voluntarii studenți, care au contribuit acum doi ani la pregătirea centrului, le-a transmis refugiaților, pe un grup de Whatsapp, că „pe 31 octombrie centrul se închide, iar în zilele următoare (până pe 4 noiembrie) oprim apa, căldura și curentul și nu veți avea ocazia să rămâneți”.
„Nu mai putem ține centrul deschis, acest lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea”, scrie în continuarea mesajului.
„Vine iarna, vine frigul, vom îngheța pe străzi”
„De când ni s-a spus că se închide centrul pentru că n-ar mai fi fonduri și pentru că intră în renovare, nu am reușit să ne găsim alt loc unde să mergem. Asta este situația. Tot ce vrem acum este să ne mai lase aici până în primăvară. Vine iarna, vine frigul, e cel mai greu acum. Altfel o să înghețăm pe străzi, cu copiii în brațe. Cerem doar prelungirea termenului. Un răgaz de trei luni”, completează și Anastasia.
Ce spune rectorul UTCB, Radu Văcăreanu
Contactat de HotNews, rectorul Universității Tehnice de Construcții București, Radu Văcăreanu, spune că centrul în care refugiații ucraineni au locuit până acum este „cel mai vechi cămin al nostru și aveam în plan să găsim o soluție de finanțare și să-l reabilităm”. Soluție care a venit acum, prin PNRR (Planul Națonal de Redresare și Reziliență).
„În momentul în care a început războiul din Ucraina, căminul C2 nu mai era folosit, e cel mai vechi cămin al nostru și aveam în plan să găsim o soluție de finanțare și să-l reabilităm. El trebuie consolidat și are nevoie și de intervenții de eficiență energetică ș.a. Când a intervenit nenorocirea din Ucraina, am zis Ok, hai că putem să-l folosim temporar ca să putem să-i ajutăm pe refugiați”.
„Știți cum a fost în momentul acela, a existat foarte mult sprijin de peste tot. Și am reușit să punem pe picioare căminul, în primul rând cu ajutorul studenților. Voluntariatul lor a fost extraordinar. Norocul nostru a fost că avem un număr important de studenți din Republica Moldova care vorbesc limba rusă și atunci au putut să comunice cu ucrainenii, iar lucrurile au funcționat foarte bine. La un moment dat, cred că am avut 400 de persoane în cămin”, explică Văcăreanu pentru HotNews.
Rectorul mai spune că refugiaților ucraineni li s-a spus încă de anul trecut că va trebui să părăsească căminul universității
„Noi am început de anul trecut să le dăm semnale. Că totuși trebuie să găsească o alternativă, că există niște posibilități de integrare potrivit legislației, locuri de muncă ș.a. Cea mai mare parte a plecat, au rămas mai puțin de 100 de persoane. Din 400. Am avut o discuție cu ei și în vară, când li s-a transmis că mai pot sta aici până la sfârșitul lunii septembrie”, spune Văcăreanu.
Potrivit acestuia, căminul C2 „este dat în folosință Primăriei Sectorului 2” care a asigurat până acum cheltuielile de întreținere, utilități ș.a.
„Pentru că noi nu putem, din bugetul Universității, să cheltuim pentru căminul de refugiați, noi tot ce primim folosim pentru studenți, nu pentru altceva. Avem un protocol cu Primăria Sectorului 2, ea se ocupă cu toate cheltuielile referitoare la funcționarea și întreținerea căminului. Sigur, au fost și donații și sprijin și guvernamental și neguvernamental, ca să putem să-l facem locuibil, acum mai bine de doi ani”.
„Vor începe lucrările de demolare”
Rectorul mai spune că este dificil să găsească în continuare fonduri pentru a susține centrul. Pentru că refugiații nu au putut părăsi căminul la sfârșitul lunii septembrie, Agenția ONU pentru refugiați a transmis că ar putea să acopere cheltuielile de întreținere pe luna octombrie.
„Între timp, Primăria Sectorului 2 ne-a spus că poate acoperi cheltuielile și pe luna octombrie.
Noi vrem să evităm luna decembrie din motive foarte clare. Nimeni nu poate să rămână fără un acoperiș deasupra capului în luna decembrie. Și atunci, din cauza asta, am dat acest termen – 31 octombrie, astfel încât, dacă nu-și găsesc altceva, să mai avem o soluție și pe luna noiembrie”, explică rectorul.
Cert este că acest centru se va închide mai devreme sau mai târziu, subliniază Văcărescu.
„Nu e o soluție pe termen lung. A fost o soluție temporară. Noi băgăm căminul respectiv în PNRR. Vor începe lucrările de demolare, de construcție etc. Am încercat pe toate căile posibile să-i facem să înțeleagă că trebuie să se mute. Doamne ferește, nimeni nu vrea să ajungem la situația în care ei să stea în stradă. În același timp, trebuie să existe înțelegere și din partea cealaltă. Nu mai putem continua așa”, mai spune rectorul UTCB.
„Cât s-a putut, credeți-mă, s-a făcut pentru ei. I-am ajutat și cu locuri de muncă, i-am ajutat și cu recomandări. Mai sunt locuri la Centrul Edmond, tot din Sectorul 2, care aparține Primăriei”, continuă Văcăreanu.
„Nici soluție hibridă nu există, să-i cazăm împreună cu studenți pe un etaj, de pildă, căci n-am avea cum să decontăm cheltuielile, studenții beneficiază de o subvenție etc. Din punct de vedere financiar-contabil nu se poate face așa ceva. Nu vrem să-i punem în situația de mâine, gata, ieșiți de aici, nu vrem să ajungem acolo. Tocmai de aceea am tot prelungit termenul”, mai spune rectorul UTCB.
Rectorul neagă că refugiații ar fi fost amenințați că vor fi evacuați cu forța
„Noi nu amenințăm pe nimeni, Doamne ferește, nu am făcut niciodată așa ceva. Dar am ajuns într-o situație în care totuși, ușor-ușor, trebuie să închidem centrul”, explică Văcăreanu.
„Dacă am prelungi termenul până pe 31 martie, atunci vom avea aceeași discuție, identică. Noi am avut chiar toată deschiderea. Cred că din toate centrele din București, i-am susținut cel mai mult, și colegii mei și studenții s-au purtat extrem de bine și de frumos”, susține rectorul.
Ce spune Primăria Sectorului 2
Contactată de HotNews, Primăria Sectorului 2 spune că decizia de a închide centrul de refugiați aparține conducerii Universității Tehnice de Construcții București, care deține Căminul de studenți C2, unde au fost cazați refugiații, încă de la izbucnirea războiului.
„Implicarea noastră sau posibilitatea noastră de a influența cu ceva lucrurile e drastic limitată, ca să zic așa. Centrele pentru refugiați au fost stabilite de Inspectoratul General pentru Imigrări, în colaborare cu Prefectura Municipiului București.
Noi avem o convenție cu UTCB prin care am asigurat cheltuielile de cazare pentru acest centru, adică utilități ș.a., vreme de doi ani. Practic, convenția asta va înceta în momentul în care ei (reprezentanții UTCB) își retrag sprijinul și își reiau spațiul.
Repet, decizia de a închide acest centru nu este a noastră, a primăriei, nu depinde de noi”, a transmis biroul de presă al Primăriei Sectorului 2.
”Am oferit suport atât cât am putut”
„Iar ca să mergem mai departe către alte spații, din păcate nu avem posibilitatea, nu dispunem de asemenea spații. Iar centrele pentru refugiați nu au fost stabilite de noi, ci de cei de la Inspectoratul General pentru Imigrări. Deci noi, ca să zic așa, am fost și suntem în plan secund, am oferit și oferim suport, dar la partea de decizii, ele nu sunt la noi.
Noi nu putem să luăm decizii pe spațiile și proprietățile altora. Din păcate, nici prin cei de la DGASPC nu există posibilitatea asta. Nu au spațiile necesare, nu ar avea singuri nici posibilitatea financiară să susțină un efort de genul acesta.
Din păcate, nu vă pot da niște soluții sau niște lucruri mai bune. V-am spus noi suntem undeva într-un plan secund, mai mult simpli spectatori, compartiment suport am fost în toată această poveste, puși în fața unui fapt împlinit. Am oferit suport atât cât am putut. Dar decizia de a închide căminul nu e luată de noi și nici nu văd cum o putem influența”, a mai transmis biroul de presă al primăriei.
