În februarie 2022, Rusia a lansat un satelit cunoscut sub numele de Cosmos 2553, al cărui scop a făcut obiectul unor speculații anxioase într-o perioadă de intensificare a tensiunilor globale.
La doar câteva săptămâni după ce satelitul s-a așezat pe orbită, trupele ruse au invadat Ucraina, bombardând Kievul și alte orașe cu rachete și bombe. În timp ce NATO se grăbea să îi sprijine pe ucrainenii depășiți de situație, lumea se temea că acest conflict ar putea degenera într-unul nuclear.
În luna februarie a acestui an, o declarație enigmatică a unui congresman american cu privire la o „amenințare gravă la adresa securității naționale” a declanșat o furtună mediatică. Oficialii americani au indicat că este vorba de Cosmos 2553, exprimându-și îngrijorarea că satelitul efectuează teste care ar putea conduce la detonarea unei arme nucleare pe orbita spațială.
Pentru a elimina speculațiile, oficialii au declarat că nicio astfel de armă nu a fost desfășurată – dar nu mai este de domeniul science fiction. Și nimeni, în afară de Moscova, nu știe ce pune la cale Cosmos 2553.
Așadar, cum ar arăta o explozie nucleară în spațiu – și care ar fi efectul? Pentru a înțelege, avem nevoie mai întâi de o imagine mai clară a miilor de sateliți aflați pe orbită în jurul Pământului, scrie The Washington Post.
Cei mai îndepărtați sateliți se află pe orbite geosincrone, sincronizați cu rotația Pământului, la aproximativ 35.405 de kilometri deasupra suprafeței planetei. Ne bazăm pe ei pentru transmisiuni TV, radio, comunicații și prognoze meteorologice.
Un spațiu mult mai aglomerat este orbita joasă a Pământului, unde mii de sateliți – de la constelația Starlink a lui Elon Musk pentru transmiterea internetului până la platforme de spionaj și supraveghere – se învârt în jurul planetei de peste o duzină de ori pe zi. Stația Spațială Internațională se află pe orbita joasă a Pământului, la aproximativ 418 kilometri deasupra suprafeței planetei.
Și mai există misteriosul Cosmos 2553, care se învârte în jurul Pământului la o altitudine de puțin peste 1931 de kilometri – o orbită comună cu doar alți 10 sateliți, toți nefuncționali de mult.
Oficiali ai Casei Albe au confirmat că ei cred că Cosmos 2553 este conceput pentru a testa componente ale unei „capacități anti-satelit”, care ar putea paraliza tehnologia orbitală, eventual printr-o detonare nucleară în spațiu.
Testul Starfish Prime
În 1962, Statele Unite au detonat o armă nucleară de 1,4 megatone în spațiu în cadrul unui test cunoscut sub numele de Starfish Prime. Explozia bombei a creat un puls electromagnetic puternic și a declanșat o centură de radiații care a rămas luni de zile în jurul Pământului.
Acesta a paralizat o treime din cei 24 de sateliți aflați pe orbită la momentul respectiv, a scos din funcțiune iluminatul stradal din Hawaii și a afectat rețeaua electrică. Un raport al Departamentului Apărării a menționat că explozia sa „intensă” a luminat „o zonă foarte mare din Pacific”.
Astăzi, orbita joasă a Pământului este infinit mai aglomerată, cu mii de sateliți de comunicații, de observație și științifici care susțin viața modernă pe planeta noastră.
O explozie nucleară în spațiu ar provoca pagube fără discriminare, explozia putând distruge multe capacități – de la serviciile de internet la sistemele militare de avertizare timpurie care urmăresc lansările de rachete – atât ale Statelor Unite, cât și ale adversarilor lor.
Sute de sateliți și-ar putea pierde capacitatea de a-și corecta poziționarea, trimițându-i unul în altul. Acest lucru ar putea crea câmpuri de resturi care se deplasează cu mai mult de 16.000 de kilometri pe oră, lovindu-se de mii de alți sateliți și creând un efect teoretic în cascadă cunoscut sub numele de sindromul Kessler.
Unele resturi ar arde în atmosferă, dar în cel mai rău scenariu, Pământul ar fi învăluit de un nor de deșeuri spațiale, ceea ce ar da timpul înapoi cu zeci de ani în ceea ce privește tehnologia pe care acum o considerăm de la sine înțeleasă și ar face imposibil zborul uman în spațiu.
Explozia Starfish Prime a fost văzută de la sol în Honolulu, la aproximativ 1287 de kilometri distanță de detonare, în noaptea de 9 iulie 1962. Explozia a întrerupt serviciul de telefonie, a scos din funcțiune iluminatul stradal și a declanșat alarmele antifurt.
„La un randament mai mare și cu o orbită terestră joasă mult mai aglomerată decât era în anii 1960, o detonare nucleară ar fi total devastatoare, distrugând o componentă majoră a infrastructurii globale de sateliți”, spune Grant Tremblay, astrofizician la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică și vicepreședinte al Societății Astronomice Americane.
