Joi, Statistica a transmis comunicatul privind rata șomajului, aceasta crescând ușor la 5,5%, un nivel relativ decent. Numai că la o privire mai atentă, această veste ascunde câteva detalii care îngrijorează.
Pe scurt, potrivit datelor furnizate de INS, România are 447.000 de șomeri și 35.000 de locuri de muncă pe care nu are cine să le ocupe.
În Nord-Vest se caută și nu se găsesc oameni în industrie, comert, sănătate. Moldova nu reușește să ocupe posturile din comert, și constructii. În Sud-Est se caută angajați în sănătate, administrație publică și producția de energie. Regiunea Sud-Muntenia caută oameni în Transport, comerț, administrație publică. București-Ilfov are joburi neocupate în industrie, comerț, servicii. Oltenia se luptă să găsească oameni în sănătate, iar Vestul țării caută angajați în transporturi, comerț și sănătate.
Cauze: rate mari de părăsire timpurie a școlii, educație inadecvată, îmbătrânirea populației…
Crizele trecute resimțite din plin mai ales în zonele rurale, au condus la rate mari de părăsire timpurie a școlii (16%) atât în mediul rural, cât și în cel urban, în special în învățământul secundar și profesional, dar şi în învăţământul postliceal. Educația inadecvată are un efect la fel de puternic asupra șomajului ca și lipsa de experiență. Pentru unele sectoare și unele locuri de muncă, experiența este mai valoroasă decât educația, în timp ce în alte sectoare situația e invers: educația e mai importantă.
Persoanele cu o educație precară au o probabilitate mai mare de a fi șomeri, iar pe termen lung acest lucru va genera o creștere a șomajului în această categorie de persoane.
Situația din mediul rural este dramatică: acolo, un copil din patru nu merge la şcoală, iar 400 de mii de copii de vârstă şcolară sunt în afara sistemului educaţional, ceea ce le va afecta capacitatea de a intra pe piața muncii.
Lipsa de experiență, dublată de lipsa unei educații adecvate vor reduce substanțial probabilitatea ca tinerii din zonele rurale să găsească locuri de muncă decente, potrivit unor studii de specialitate.
Resursele de muncă au scăzut în ultimii 3 ani (mai ales în Tmiș, Iași și Cluj), cu mici excepții (București și câteva județe din Moldova), unde există o creștere vizibilă a resurselor de muncă. Moldova este însă și cea mai săracă regiune din România, unde Produsul Intern Brut pe locuitor este sub 40.000 de lei/locuitor, decalajul crescând în fiecare an.
Fenomenul îmbătrânirii populației complică și el lucrurile. Migrația externă, schimbările sociale la care asistăm, au avut un impact puternic asupra natalității și creșterii naturale a populației. Scăderea populației active în ultimul deceniu a subminat raportul dintre persoanele ocupate și persoanele în vârstă de muncă. Ocuparea scăzută a resurselor de muncă și ratele insuficiente de activitate au dus la o creștere a dependenței economice a populației generale. În România, populaţia activă este inferioară populaţiei inactive din punct de vedere economic.
Mulți oameni devin descurajați în căutarea unui loc de muncă (în special în zonele rurale) și devin astfel inactivi. Trebuie remarcat faptul că grupa de vârstă 35-49 de ani este cea mai predispusă să se descurajeze în căutarea unui loc de muncă, însăși categoria care ar trebui să aibă cea mai mare stabilitate la locul de muncă.
Această situație reflectă o tendință care demonstrează schimbările foarte substanțiale și nedorite care au avut loc în relațiile de muncă.
În ultimii ani, șomajul a avut tendința de a deveni de lungă durată.
Factorii care explică şomajul de lungă durată în România includ deficitul de competenţe şi o pondere semnificativă a muncii la negru, care era estimată la 1,4 milioane de persoane, arată o analiză de ţară a Comisiei Europene.
Statisticile oficiale indică o tendință moderată, dar aceasta doar se aplică atunci când persoanele care părăsesc sistemul nu sunt luate în calcul.
Peste jumătate dintre persoanele înregistrate de OIM ca fiind șomeri nu au lucrat de mai mulți ani, perioadă de timp care, în practică, îi văduvește pe mulți șomeri de competențele și disciplina necesară pentru obținerea unui loc de muncă. Aceeași grupă de vârstă 35-49 de ani, categoria cea mai descurajată în căutarea unui loc de muncă, arată o tendință crescândă spre angajarea pe termen lung.
Subocuparea a devenit noul șomaj
Nivelurile șomajului pe termen lung în rândul tinerilor sunt extrem de ridicate (peste 20%).
Aproximativ 100.000 de români doresc şi sunt disponibili să lucreze mai multe ore decât în prezent, transmite Institutul Național de Statistică, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 35,6% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. Subocuparea a devenit noul șomaj, după cum scriu și economiștii Bloomberg.
Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse. Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piață muncii și care au calificări tot mai înalte.
Românii de peste 65 de ani care vor lucra în 2035 se vor tripla ca număr față de cei de azi
Dealtfel, populația în vârstă de peste 65 de ani care va lucra în 2035 se va tripla ca număr față de cei de 65+ care lucrează acum, a explicat într-o discuție cu HotNews prof. dr. Cătălin Ghinăraru, bazându-se pe datele Cedefop, una dintre agențiile descentralizate ale Uniunii Europene care face periodic proiecții pe piața muncii. Ca pondere în populație, seniorii vor depăși pragul de 30%, confirmând procesul de îmbătrânire severă a țării.
În urmă cu 30 de ani, ponderea lor abia ajungea la 13%, mai spune cercetătorul român, expertul pe care Comisia Europeană îl sună când discută despre piața muncii din România.
„Partea bună este că populația ocupată e în creștere și se va mări cu circa 1% pe an, ceea ce înseamnă o creștere anuală peste media UE-27 ”, explică Ghinăraru. Cercetătorul estimase încă de acum 30 de ani că va trebui să facem față provocării numite ”România multiculturală”, odată cu acoperirea posturilor vacante cu imigranți aduși din afara țării.
Cererea și oferta de muncă sunt decuplate în România, deoarece numărul tot mai mare de absolvenți se va confrunta cu o piață a muncii în care oportunitățile de angajare nu se vor potrivi cu pregătirea lor, arată un raport recent al Comisiei Europene.
