Presiunile pentru acceptarea unui armistițiu în războiul Rusia-Ucraina vor crește puternic în lunile următoare și va fi făcut un compromis, însă contează enorm ce va include acest compromis, scrie profesorul Valentin Naumescu într-un articol publicat în Contributors.ro. El consideră că luptele se vor opri în 2025, însă conflictul Rusia-Occident va continua în anii rămași ai dictaturii lui Putin.
Profesorul de relații internaționale de la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj spune că semnalele americane după 20 ianuarie 2025 vor fi în sensul unei soluționări politice a războiului, în favoarea unui compromis. El consideră că pe mulți dintre noi, cei de pe Flancul Estic, acest compromis ne va durea teribil și îl vom privi cu decepție și amărăciune. „Ni se va părea că „dreptul forței” a prevalat în fața forței dreptului (internațional) și că lumea occidentală a fost finalmente lașă și egoistă”, scrie Valentin Naumescu.
În opinia sa, Ucraina va pierde teritorii, dar va supraviețui și va continua pe traiectoria spre Vest.
Analiza profesorului Valentin Naumescu despre evoluția războiului din Ucraina:
„Acest război nu se va încheia clar și „spectaculos”, prin capitularea vreunei părți”
Pe scurt:
- De multe ori am spus, până acum, că vremea compromisului în acest război încă nu a venit. Și nu venise. Fiecare parte voia să își joace cartea și să facă tot posibilul pentru o victorie totală. Pentru prima dată în ultimii aproape trei ani, voi spune, de data aceasta, că, cel mai probabil, se apropie vremea compromisului, iar războiul se va opri în cursul anului viitor.
- Până la sfârșitul lui 2025, vom vedea încetarea luptelor și semnarea unui document de armistițiu, care să anunțe sfârșitul (poate doar temporar, în ceea ce a rămas din acest deceniu, asta nu vom ști la momentul semnării) războiului ruso-ucrainean.
- Așa cum explicăm însă studenților noștri de la Relații Internaționale, armistițiul este una, iar tratatul de pace cu totul altceva. Primul marchează „doar sfârșitul războiului”, în timp ce al doilea anunță „sfârșitul conflictului” și normalizarea relațiilor dintre două state. Un tratat de pace Ucraina-Rusia este departe și nu intră în discuție pe termen scurt și mediu. Sarcina va fi transferată, cel mai probabil, generației viitoare de ruși și ucraineni.
- O sumă de indicii și factori militari, politici, economici și sociali, despre care vom discuta în cuprinsul articolului, ne conduc la ideea că bătăliile de pe frontul ucrainean nu vor mai dura mult, iar presiunile pentru aceptarea unui armistițiu vor crește puternic în lunile următoare. Se va ajunge în 2025 în acel punct în care ambele părți combatante, sever afectate de război, pe multiple planuri, vor dori încheierea confruntării militare.
- Acest război, dacă ne referim la luptele propriu-zise, așa cum am spus de la început, nu se va încheia clar și „spectaculos”, prin capitularea vreunei părți, prin fluturarea steagului alb de o parte sau de alta, prin înfigerea steagului Rusiei la Kiev sau a steagului Ucrainei la Moscova, ci printr-un compromis, printr-un aranjament gri, care nu va mulțumi pe deplin pe nimeni, dar nici nu va fi dezastruos pentru cineva. Ucraina va pierde teritorii, dar va supraviețui și va continua pe traiectoria spre Vest. Va exista viață și după acest armistițiu, deși pe mulți ne va dezamăgi concluzia cu privire la ce este decisiv în politică, forța dreptului sau dreptul forței?
Cel mai important va fi cine va câștiga pacea
- Nu suntem (încă) în paradigma „totul sau nimic” din 1944-1945. Cele două regimuri vor pretinde desigur că au câștigat, că „și-au atins obiectivele”, dar asta va fi doar propagandă internă, căci va fi limpede pe plan extern și pentru mințile lucide că nu vor exista un învingător clar și un învins categoric. Cel mai important va fi cine va câștiga pacea. Aici sunt mult mai încrezător să repet ceea ce spun insistent de la începutul lui 2022 – că, pe termen lung, Ucraina va ieși pe plus, iar Rusia va realiza că a pierdut războiul, strategic vorbind. Termen lung înseamnă 10-15 ani de acum înainte, spre finalul deceniului viitor, adică generația următoare de tineri politicieni, jurnaliști, istorici și analiști, cea care va judeca și va evalua la rece costurile și beneficiile „operațiunii militare speciale” a lui Putin și, respectiv, ale rezistenței eroice a Ucrainei în fața agresorului, din 2022-2024.
- Contează enorm ce va cuprinde acest compromis, cum va arăta și ce perspective va aduce nu doar Ucrainei și Rusiei, ci și Europei de Est și, prin extensie, sistemului relațiilor internaționale. Aici vor conta multe – poziția SUA, poziția Chinei, sprijinul occidental pentru Ucraina până la armistițiu, pentru ca Ucraina să nu se prezinte la negocieri în genunchi, umilă și cu ochii umflați, ci în picioare, demnă și înarmată, moralul societăților rusă și ucraineană la momentul discuțiilor, credibilitatea externă și internă a lui Zelenski și Putin, opinia publică internațională etc. Totul va conta, toate principiile, angajamentele ulterioare și detaliile, iar calitatea armistițiului din 2025 va fi aproape un indiciu al unei semi-victorii sau semi-înfrângeri pentru fiecare din cele două părți.
- Armistițiu nu înseamnă, spuneam, pace, ci doar oprirea războiului. Conflictul Rusia-Occident va continua în anii rămași ai dictaturii lui Putin, până la destrămarea totală a distopiei imperiale rusești și risipirea delirului putinist. Generalii și serviciile germane de informații repetă periodic scenariul unui război Rusia-NATO, în jurul anului 2030. Eu însă îmi rezerv dreptul să afirm că regimul Putin se va încheia înainte de sfârșitul actualului mandat prezidențial din Rusia, deci înainte de 2030. Și se va încheia brusc.
Discursul Casei Albe se va nuanța, indiferent de cine va câștiga
- Mă grăbesc să precizez că predicția de mai sus, anume că în 2025 se va opri războiul printr-un compromis (armistițiu), nu va fi influențată în mod esențial de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA. Indiferent dacă va câștiga Trump sau Harris, discursul Casei Albe se va nuanța începând din 20 ianuarie 2025 iar viziunea americană, urmată la scurtă vreme de cea europeană, va fi de găsire a unei soluții politice pentru a pune capăt luptelor. Va conta însă dacă la Casa Albă va fi Donald Trump sau Kamala Harris, în special în ceea ce privește sprijinul pentru ca Ucraina să obțină un compromis cât mai bun posibil (sau cât mai puțin rău posibil).
- Dacă până la sfârșitul lui 2025 nu va începe o „operațiune militară specială” a Chinei comuniste în Taiwanul democratic, Beijingul se va alătura probabil unei soluții politice în războiul din Ucraina. Deși dur în chestiunile interne (sau cele pe care le consideră „interne”), regimul din China va dori să își promoveze mai departe imaginea globală de putere pacifistă.
În 2025 se vor negocia teme internaționale mari. Va avea România cu cine să se prezinte demn?
- Dacă 2024 este anul alegerilor cruciale, 2025 va fi anul negocierilor politice complicate, de mare importanță, pe teme sensibile – armistițiul din Ucraina, relația transatlantică și NATO, migrația și politicile UE (inclusiv Pactul European al Migrației și Pachetul Verde), armistițiul dintre Israel și Palestina post-Hamas etc.
- Ne-am bucura ca România, deși mică în aceste mari și complicate ecuații de putere regionale și globale, să nu fie totuși condusă într-o perioadă atât de importantă de lideri submediocri din punct de vedere intelectual și politic, fără substanță și fără viziune, care nu înțeleg mai nimic din ce se întâmplă în lume, rostogolind platitudini și populisme ieftine, fără relevanță, și făcând doar „bandwagoning” oportunist.
- Avem indicii că în 2025 se vor negocia teme internaționale mari și mă întreb cine va discuta, de exemplu, locul și rolul nostru în această regiune, fie că vorbim de UE, de NATO, de relația cu SUA, de legăturile și proiectele cu vecinii (în special cu Republica Moldova și Ucraina), de pregătirea României pentru posibilitatea unui război major Rusia-Vest peste câțiva ani, de reconfigurarea ordinii europene de securitate, de începutul reconstrucției Ucrainei. Va rata România mega-anul politico-diplomatic 2025 sau îl va fructifica? Vom avea cu cine să ne prezentăm demn, credibil și inteligent în Europa și în lume?
„Doar războiul din Marea Neagră a mers bine până acum pentru Ucraina și pare câștigat”
Spre deosebire de opacitatea feroce din Rusia, Ucraina are „dezavantajul” că realitățile ei politice, militare, economice și sociale sunt mai transparente. Putem deduce, logic, că războiul a afectat puternic ambele țări, că există pierderi mari de ambele părți, dar inevitabil pe cele din Ucraina le vedem sau le aflăm mai ușor. Unele se comunică oficial, de către guvern, despre altele scrie presa din Ucraina, iar despre altele aflăm de la cunoștințe care ne relatează ce se întâmplă acolo, ce mai cred ucrainenii etc.
Războiul nu merge bine pentru Ucraina. În Donbas, lucrurile arată chiar rău. În Crimeea, nici nu a început cu adevărat ceva, o încercare de eliberare. Presiunea asupra lui Zelenski începe să crească. Contraofensiva din 2023 a fost un eșec. Incursiunea din Kursk, din 6 august, ce-i drept surprinzătoare, nu a avut un impact major în dinamica războiului, deși a afectat pe plan intern regimul Putin și încă durează.
Doar războiul din Marea Neagră a mers bine până acum pentru Ucraina și pare câștigat, în sensul alungării flotei rusești la distanță. Odesa, deși bombardată, pare stabilă și puternic apărată, iar varianta ocupării ei de către ruși nu este realistă în acest moment.
Kievul este liber, conducerea Ucrainei este prooccidentală. Ucrainea este stat candidat la aderare și a început deja negocierile de integrare în UE, chiar dacă s-ar putea să nu le termine curând sau vreodată. Există speranțe pentru aderarea la NATO a unei Ucraine mai mici. Sunt multe umbre și nori, dar și câteva raze de lumină peste Ucraina.
Lui Zelenski începe să-i creeze probleme că mandatul lui a intrat în prelungiri fără alegeri
Dar semnalele sunt că starea de spirit, moralul și încrederea ucrainenilor în victorie și în Zelenski se schimbă. Rămân la opinia, se pare minoritară, că Zelenski a greșit amânând alegerile prezidențiale din martie 2024, pe care încă le-ar fi putut câștiga. Știm, desigur, constrângerile legislative cauzate de război, dar putea găsi o soluție de relegitimare. Nu cred că Zelenski va mai rămâne președinte al Ucrainei multă vreme după război. Soarta eroilor este cea mai ingrată.
Mandatul lui a intrat acum în prelungiri fără alegeri, ceea ce începe să îi creeze dificultăți de acceptare din partea societății, mai ales că multe din libertățile democratice sunt în prezent limitate. Ucraina nu este Rusia, ucrainenii sunt deja obișnuiți să trăiască o viață politică pluralistă, cu o opoziție puternică, o presă transparentă, justiție, societate civilă. Dacă nimic din toate acestea nu le mai pot avea, și nici victorii pe front, măcar la nivel de speranțe, este limpede că încep să îl conteste pe eroul Zelenski (observați că nu am folosit ghilimele).
Nu mai avem nicio îndoială – Statele Unite nu doresc război cu Rusia pentru a apăra Ucraina. Să nu ne facem iluzii, nici Trump, nici Harris nu vor angaja SUA în război în Europa, dacă Rusia nu va ataca de o manieră evidentă, convențională, teritoriul NATO. Iar asta nu se va întâmpla în 2025.
Dimpotrivă, semnalele americane după 20 ianuarie 2025 vor fi în sensul unei soluționări politice a războiului, în favoarea unui compromis. Da, pe mulți dintre noi, aici pe Flancul Estic, acest compromis ne va durea teribil și îl vom privi cu decepție și amărăciune. „Morala” războiului va fi discutabilă. Ni se va părea că „dreptul forței” a prevalat în fața forței dreptului (internațional) și că lumea occidentală a fost finalmente lașă și egoistă.
A doua zi după plecarea de la NATO, după un mandat de 10 ani, pentru prima dată în calitate de persoană privată, fostul secretar general Stoltenberg spunea că regretă că Ucraina nu a fost înarmată mai repede, cu câțiva ani înainte. Nu știu cui i se adresa, direct sau indirect. Pe de altă parte, Joe Biden recunoștea recent, într-o discuție din campanie, că predecesorul președinte democrat Barack Obama „a scrântit-o rău de tot în 2014, la anexarea Crimeei”.
Nu vreau să mă grăbesc, dar poate că Ucraina va avea parte în 2025 de un compromis acceptabil, rezonabil, care să îi păstreze traiectoria spre UE și spre NATO, chiar dacă nu îi va putea păstra toate teritoriile din 1991.
Ultimul mare test pentru Ucraina lui Zelenski
Iată că al doilea Summit de Pace (după cel din vară din Elveția), prevăzut inițial pentru noiembrie, în care Zelenski urma să-și prezinte iarăși în fața prietenilor și aliaților Planul de pace și viziunea sa unilaterală în 10 puncte, ca un fel de „teorie a victoriei Kievului”, fără participarea Rusiei, pare să se amâne și să sufere modificări de concept. Ucraina însăși dorește acum participarea Rusiei. Dacă summitul nu va avea loc foarte curând în Occident ci peste câteva luni și într-o țară din Sudul Global, este încă un semnal că ne apropiem de vremea compromisului. Va fi așteptat probabil noul Președinte al SUA, pentru ca summitul să aibă relevanță pentru viitor.
Există, desigur, alegeri grele pe care trebuie să le facă uneori țările în politică și mai ales în războaie. Istoria este dură, nemiloasă. Nimeni din Occident nu va spune Ucrainei că trebuie să cedeze Rusiei teritorii, dar să nu fim naivi, există alte instrumente prin care Vestul poate semnala Ucrainei că vremea compromisului a venit, iar țările contributoare nu vor să ducă sprijinul militar mai departe, ci să facă trecerea la un sprijin economic de reconstrucție.
Dacă deja 40% din ucraineni se pronunță pentru discuții cu Rusia, ne putem imagina care este proporția reală a pacifiștilor din societățile occidentale, înclinați să accepte compromisul cu Putin. Nu sună bine, dar „poezia eroică de luptă necontenită” din ultimii trei ani („murim cu ei de gât”) începe să se transforme treptat într-un „referat de necesitate” pentru oprirea războiului, nu imediat ci într-un moment din 2025 care să arate convingător că Ucraina este încă în picioare și a rezistat invaziei. Iarna care vine va fi ultimul mare test pentru Ucraina lui Zelenski. Și poate cel mai greu. Rusia lui Putin va forța la maxim cuceririle de noi teritorii ucrainene.
Dacă un politician din Ungaria spunea recent că guvernul său nu ar fi luptat contra Rusiei în cazul în care Rusia ar fi invadat Ungaria, după „lecția sovietică” amară și sângeroasă din 1956 (ce mârșăvie de declarație, ca un scuipat inclusiv pe eroii și victimele de atunci ale Ungariei!), eu nu voi spune niciodată că Ucraina a luptat degeaba, dimpotrivă. Rezistența eroică și demnă a Ucrainei lui Zelenski a legitimat Ucraina europeană, liberă, independentă și dezvoltată care se va naște după război. Chiar dacă va fi o Ucraină ceva mai mică.
Cât privește Războiul lui Putin împotriva Occidentului, început în 2008, acesta va continua fără îndoială.
