Roboții industriali sunt deseori ținuți departe de oameni, în spații izolate, de teama forței lor oarbe și a puterii mari, însă în coridoarele de la noul centru de robotică al Universității Stanford cercetătorii încearcă să aducă în viețile noastre o serie întreagă de roboți mai „blânzi”, scrie San Francisco Chronicle.
„Încercăm să aduce cercetarea în viața reală”, spune Steven Cousins, directorul centrului, localizat la subsolul clădirii Școlii de Inginerie a Universității Stanford.
Roboți folosiți pentru activități domestice
Centrul a adus laolaltă experți în robotică de la Stanford și din întreaga lume, precum și programatori, ingineri aerospațiali și o mulțime de alți oameni de știință care să conceapă și să construiască roboți care să facă orice, de la spălatul cu blândețe al unei persoane la scufundarea în epave la mare adâncime.
Înainte de noul centru de robotică, Stanford avea mai multe laboratoare care lucrau izolat, spune Oussama Khatib, ale cărui cercetări de decenii au contribuit la crearea robotului OceanOneK, care poate ajunge la adâncimi care depășesc capacitatea de rezistență a oricărui schelet de natură animală.
„Dacă vrem să ajungem în lumea reală, trebuie să ne unim forțele”, a spus Khatib referindu-se la abordarea interdisciplinară a centrului.
Încăperile de-a lungul culoarului cu ferestre din tavan până în podea oferă imaginea unui viitor al roboților. Este genul de loc în care dacă stai prea mult într-o ușă riști să fii doborât de robotul patruped, de talia unui Ciobănesc de Berna, conceput de un student elvețian.
Într-o altă încăpere un robot pe roți strânge hainele și jucăriile aruncate la întâmplare, precum într-o cameră obișnuită, mobilată în stil Ikea. Un cercetător stă într-un scaun, iar un braț robotic cu o furculiță îi aduce aduce la gură felii de măr. Acest gen de asistenți inteligenți ar putea ajuta oamenii cu activitățile zilnice într-o vreme când ar putea fi greu de găsit ajutor în casă, crede directorul Cousins.
Un alt proiect este rezultatul direct al colaborării dintre cercetători din domenii diferite. BatheBot a fost creat de către roboticianul Cosima du Pasquier și expertul în computere Jennifer Grannen. Robotul de îngrijire are brațe flexibile, atingerea lor fiind similară celor degetelor umane, iar senzorii fin calibrați pot apuca un burete de baie și să-l folosească cu presiunea potrivită pentru a putea face baie unor persoane care au probleme să o facă singuri.
Inteligența artificială, folosită și în domeniul roboticii
Extremitățile robotului sunt cu mult peste menghinele de metal din deceniile trecute, care încă sunt expuse la intrarea în centrul de la Stanford.
Alți roboți sunt concepuți să se strecoare în spații strâmte și apoi să desfacă brațe cu gheare pentru joburi dificile precum minerit sau reparațiile mecanice.
În plină vâlvă legate de inteligența artificială, unele dintre mașinării sunt pregătite să învețe din acțiunile umane, precum robotul umanoid H1, care a devenit destul de priceput în a împături cămășile sau să pună încălțările în picioare.
Ken Goldberg, profesor la Berkeley, susține că noul salt în robotică este reprezentat de faptul că poți programa roboții să învețe prin puterea exemplului, după ce le arăți cum să îndeplinească o sarcină. El a precizat că volumul de date pe care trebuie să le introduci într-un robot pentru ca acesta să facă o sarcină în mod corect de la bun început este prohibitiv.
În schimb,el preferă „ingineria de modă veche combinată cu aceste metode de învățare”. De exemplu, acum lucrează la modificarea unui robot deja existent, folosit de către medici a-i ajuta să folosească mâna în mod precis în timpul unor proceduri delicate precum suturile.
Când poți simți ce atinge robotul
Multe dintre aplicațiile din laboratorul Stanford sunt de natură medicală. Unul dintre proiecte este legat de utilizarea unor dispozitive mai mici decât un TicTac pentru a naviga pe modele ale sistemului circulator uman, ghidate de magnetul unui operator. Aceasta ar putea fi o modalitate minim invazivă de a sparte cheagurile de sânge,evitându-se astfel accidentele vasculare.
Un alt proiect folosește brațe roobotice echipate cu senzori pentru a face ecografii, cu ajutorul unui mecanism senzorial de feedback similar butoanelor de control ale unui Xbox. Astfel, unele proceduri medicale ar putea fi făcute de la distanță, crede Khatib.
Același tip de tehnologie de feedback senzorial a fost instalată pe robotul OceanOneK pe care Khatib l-a pilotat recent în adâncurile Mării Mediterane. Echipa lui a recuperat obiecte de pe epave din epoca romană și a exorat nave scufundate în timpul celui de-al doilea război mondial.
Ouassama Khatib își aduce aminte cum „ atins” copastia unei navă scufundate la 500 de metri adâncime, pentru prima dată în câteva decenii. El a comparat capacitatea de a simți obiectul prin sistemul de feedback al robotului cu un șoc electric. „A fost uimitor”, a spus cercetătorul.
